Un film cu lecura eco explicita, Rosia Montana, Town on the Brink (2012, 92’), de Fabian Daub. Abil, echilibrat, lasand oameni cu diverse opinii sa vorbeasca, filmul isi transmite mesajul prin vocile celor intervievati, bunul simt sau ridicolul acestora conducand catre calitatea de fi convingator sau nu. Astfel, atat managerul companiei care se pregateste de exploatarea aurului de la Rosia Montana, cat si cel mai inversunat localnic care se opune exploatarii au timp suficient (si cam aceeasi durata) de a vorbi.
Ok, dar filmul este totusi unul ecologist, iar mesajul lui reuseste inteligent, nu prin biasuri grosolane, ci prin trucuri absolut justificate – in film, cel care are primul vocea este chiar managerul amintit mai sus care, calm si inteligent, explica in ce consta exploatarea de aur. Vocea ultima este insa cea a celui care se opune – este vorba de un localnic cunoscut pentru franchetea cu care isi exprima opinia si care este la fel de inteligent ca un responsabil PR al unei mari corporatii. Deci, mesajul anti-corporatie marcheaza, este 1-0.
Doi. Cind vii cu imagini, si nu cu vorbe – toate ipostazele posibile, atunci chiar nu mai poate fi vorba de bias. O vale inecata in mal, din care rasare numai turla unei foste biserici, nu poate fi frumoasa si nici sanatoasa. O vaca pascand, da. Gropi gigantice, la fundul carora camioanele ajung prin niste serpentine nu au cum sa placa – un soi de amfiteatre sinistre. Vai inverzite, cai pascind, da. Este ca si cand ai invita spectatorul sa aleaga intre moarte si viata.
S-a aplaudat mult la final.
Astazi am fost activist.
 Şerban Toadereste sinolog, antropolog cultural şi doctor în filologie, autor de studii asupra imigraţiei în România. |
DE ACELAŞI AUTOR
Toate articolele acestui autor
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
