Marti a fost, in mare parte, o zi Petr Lom la Astra Film Festival, cu proiectia filmului Back to the Square (2012, 83′) si un masterclass al aceluiasi, pe tema drepturilor omului, cu secvente din doua documentare filmate in Kirghistan, respectiv in China (provincia Xinjiang, locuita de uiguri).
Back to the Square este povestea (in era post-Mubarak) a cinci oameni care au suferit abuzuri din partea armatei sau a politiei. Frustrarea cea mare este, pe buna dreptate, de ce se intampla aceste lucruri dupa ce a avut loc deja o revolutie, si de aici o intrebare care la noi ar suna „a fost sau n-a fost”, iar daca da, la ce ne-a folosit?! Nu este vorba insa numai de frustrare si resemnare in filmul lui Lom, ci si despre emancipare si dorinta de a obtine mai mult in planul drepturilor individuale.
Buuun, pina aici. Ne plac si oamenii, si drepturile lor. Si sinceritatea lui Petr Lom, pentru ca filmele lui propun, declarat, o lectura in cheie activista. Asta complica insa lucrurile in cazul in care publicul vine la proiectie pentru un film antropologic. De exemplu, documentarul filmat in Kirghistan are ca subiect rapirea de tinere femei, pentru a deveni miresele baietilor care le rapesc. O rapire pe bune, care se lasa cu lacrimi, nu una (doar) rituala. Privind, poti fi scandalizat, evident, si te intrebi cit timp au sa se mai intample astfel de lucruri. Nu am vazut insa in pasajul din filmul lui Lom si nici nu am auzit in discutiile de dupa mai multe lamuriri despre kirghizi: de cind, de ce, cum se intimpla unele lucruri.
Intorcandu-ma la filmul despre egipteni, nu pot sa imi ascund o banuiala: este vorba de situatiile regizate, lucruri care se fac in documentar, dar despre care nu se prea vorbeste, si anume situatiile in care personajul este fortat sa intre in cadrul scenariului. Nu este decat o banuiala.
Ok, impresii din primele doua zile la AFF? Oamenii acum incep sa vina, gazdele sunt ca intotdeauna dragute. Ceva presa de televiziune face anticamera pentru cate un interviu cu Cristi Puiu. De ce se intampla asta e usor de inteles, chiar daca ne gasim la un festival de film documentar. Acelasi Cristi Puiu s-a aflat si anul trecut la AFF, ca moderator al discutiei despre filmul lui Wang Bing West of the Rails. Am avut surpriza sa vad cum nu prea a lasat oamenii sa vorbeasca. Sunt convins ca are multe de spus si ai ce invata de la el. Dar nu inteleg de ce tine mortis sa isi suprime interlocutorul, fie ca este vorba de participanti la curs, fie de colegi din breasla.
 Şerban Toadereste sinolog, antropolog cultural şi doctor în filologie, autor de studii asupra imigraţiei în România. |
DE ACELAŞI AUTOR
Toate articolele acestui autor
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Fain. Eu sunt un pic mai sceptic cu filmele care critica abuzurile legate de drepturile omului fara sa fie conectate cu pozitia celui care filmeaza. Ce reactie vrei sa produci cand arati un viol? De ce plasezi violul in Kirghistan si ce inseamna ca ei sunt diferiti de noi "europenii"? Sunt curios daca exista o reflectie serioasa de tipul asta in filmele discutate.