Brindusa Orasanu este membru titular si supervizor al Societatii Romane de Psihanaliza. In lucrarea sa prezentata la Conferinta „Pluralismul in psihanaliza” a vorbit despre un pluralism teoretic care are la baza o clinica comuna in psihanaliza. Cu alte cuvinte, experienta clinica, terenul comun al tuturor curentelor psihanalitice, este exprimata de diferite scoli in metafore diferite. Pentru a ilustra aceasta teza, a luat ca punct de plecare conceptul de identificare proiectiva, preocupare mai veche ce a constituit si teza lucrarii sale de doctorat in psihopatologie fundamentala si psihanaliza la Universitatea Paris VII, transformată în cartea Biografia unui concept psihanalitic: identificarea proiectiva (Editura Trei, 2005).
Brindusa Orasanu sustine ca autorii de diverse orientari teoretice sunt de acord ca metoda psihanalitica este comuna, dar acest teren comun nu a fost pus in evidenta suficient. De exemplu, Robert S. Wallerstein vorbeste despre
disciplina psihanalitica impartasita,
iar Schafer despre caracteristica metodei psihanalitice de
a face, a desface si a reface contexte.
Vorbind despre pluralism, si Andre Green observa ca exista diferente numai de tehnica, iar de cadru, de principii si de metoda ca atare, nu. In afara de lacanieni, nici o alta orientare nu a facut modificari de cadru.
In continuare, ni se relateaza o vinieta clinica publicata in 2009 de Pariset (psihanalist de limba franceza) care ilustreaza conceptul de identificare cu agresorul. Pacientul a fost agresiv cu analistul deoarece functiona in identificare cu mama sa care il agresase in copilarie. Atat in identificarea proiectiva, cat si in identificarea cu agresorul, apare un paradox: subiectul atribuie obiectului fie trairi insuportabile ale sale pe care nu le recunoaste deloc ca apartinandu-i, fie il face sa traiasca experienta sa de fosta victima de care se apara in prezent. O alta vinieta clinica este semnata de Thomas Ogden in 2005 si ilustreaza conceptul de tert analitic corelandu-l cu cel de identificare proiectiva. Analistul are asociatii mintale in timpul sedintei cu privire la viata sa privata, dar acestea se dovedesc a fi poarta de intrare catre trairile pe care pacientul nu si le putea permite. In ambele ilustrari clinice, descrise in termeni de specialitate diferiti, analistul afla in contratransfer trairi care partial ii sunt familiare, partial ii sunt straine. Ogden a vorbit despre negarea propriei subiectivitati a analistului atunci cand este invadat de proiectia celuilalt.
De asemenea, autoarea sustine in continuare ca teoria pulsionala nu se poate exprima decat in cadrul relatiei de obiect, precum si invers, deoarece analizandul are de descoperit dorintele pulsionale diferite ale sale de ale obiectului. De aceea, in clinica, este necesar sa avem perspectiva ambelor teorii in functie de materialul care apare.
Dupa expunere, din sala a luat cuvantul Radu Clit care a afirmat ca identificarea proiectiva este mai mult proiectie (proces mai mult extern), iar identificarea cu agresorul e mai mult identificare (proces mai mult intern).
Apoi a vorbit Cornel Irimia, moderatorul grupului la acel moment, care a spus ca nu exista o identificare cu agresorul punct, ci exista si fenomenul ca pacientul il obliga pe terapeut sa fie un anumit fel de victima, iar Thomas Ogden complica si mai mult lucrurile atunci cand vorbeste despre tert analitic.
Brindusa Orasanu a adaugat faptul ca lucrarea reprezinta o mica metoda comparativa intre multitudinea de expresii diferite, dar care se refera la un teren clinic comun.
Psihoterapeutul Valentin Pescaru a luat cuvantul subliniind rolul holdingului in cabinet, apropos de limbajele teoretice diferite: cand pacientul si analistul au origini lingvistice diferite, se gaseste oricum un teren comun datorita faptului ca holdingul transcede lingvistica.
O alta luare de cuvant a apartinut relationalului Stephen Seligman din Statele Unite. Referitor la delimitarea celor doua tipuri de identificari, a spus ca intrebarea pentru el ca psihanalist este ce anume il face sa raspunda acum la aceasta proiectie a pacientului. De ce este distras in acest moment cu privire la cutare lucru. Aceste aspecte ce tin de subiectivitatea analistului trebuiesc luate in calcul de catre acesta in privat, separat de pacient. In al doilea rand, raspunsul referitor la diferentele dintre cele doua identificari este ca noi trebuie sa actionam ca psihanalisti, ceea ce inseamna ca, intr-un moment de tensiune, trebuie sa putem merge mai departe pentru a vedea care este problema cu acel impas. El a adaugat faptul ca abordarea intersubiectiva subliniaza bidirectionalitatea campului psihic dintre cei doi in cabinet. Astfel, relatia dintre sine si obiect este una de miscare continua in desfasurare, nu e una stabila, fixa.
 Georgiana Brănişteanueste candidat – Societatea Română de Psihanaliză. |
DE ACELAŞI AUTOR
Toate articolele acestui autor
*
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Multumesc, Georgiana, si celorlalti care au sintetizat expunerile de la conferinta. Ati facut un efort demn de toata admiratia.
Lucrarea Brandusei O. mi se pare una din cele mai inchegate si reusite incercari de a gandi asupra pluralismului, chiar daca incearca sa confrunte doar doua directii: freudiana si kleiniana. Relationalismul este abia la inceput in SRP, asa incat o sa mai treaca ceva timp pana se impamanteneste.
Explicatia lui Cornel I. a fost foarte la obiect, a pus punctul pe Irimia.
Multumesc si eu, Ioana si sunt de acord cu tot ce-ai spus! Alaturi de mine, au transmis reportaje: Codruta Zerfas, Sever Sava si, bineinteles, Dorin Bitfoi. 🙂