Bruce LaBruce este unul dintre cele mai controversate nume ale undergroundului cinematografic contemporan. Regizor de film şi teatru şi fotograf, LaBruce exploatează şi combină toate caracteristicile a ceea ce s-ar numi un act artistic extrem: pornografie, homosexualitate, horror-zombie. Producţia The Bad Breast or The Strange Case of Theda Lange reprezintă un spectacol de teatru lansat în 2009 şi jucat la Berlin şi Viena. Musicalul se bazează pe conflictul din anii ’40 iscat între psihanaliştii din Marea Britanie odată cu apariţia teoriilor kleiniene şi vizează scindarea psihanaliştilor în freudieni, kleinieni şi independenţi.
Filmul adaptat musicalului de teatru tratează, într-o manieră artistică proprie lui LaBruce, conceptul lui Melanie Klein – invidia de sân. Povestea are ca protagonistă o mamă – Susanne Sachsse – care, aflată într-o cură analitică, ajunge să-şi pună întrebări legate de originile homosexualităţii propriului fiu trecut deja de vârsta pubertăţii. Unde o vor duce aceste întrebări, cei interesaţi vor afla!
Ceea ce este interesant de remarcat însă este faptul că, deşi filmul arată implicit procesele psihice ale celei aflate într-un travaliu analitic – regresie, negare, clivaj, agresivitate, conflicte oedipiene şi preoedipiene – şi trimite într-o oarecare măsură către o anume lascivitate a personajului principal, filmului îi lipseşte ingredientul pe care publicul lui LaBruce l-ar vedea ca fiind cel mai previzibil: sexualitatea explicită. Pentru un regizor de filme porno, şi încă unul controversat, lipsa sexului explicit dintr-o producţie proprie poate da de gândit. Această omitere (intenţionată) a scenelor porno m-a dus cu gândul la pansexualismul de care e acuzată psihanaliza. Şi dacă există destule argumente viabile care să contrazică această idee, cel sedus de o astfel de atitudine ar trebui să se întrebe: ce motive o fi având un regizor care face un film despre o teorie psihanalitică, regizor de filme porno pe deasupra, să nu insereze nici măcar o scenă care să pledeze în favoarea pansexualismului psihanalizei? Răspunsul este unul simplu… dar nu va fi afişat aici explicit!
Mai jos poate fi vizionat filmul în întregime. 19 minute de cugetări de pe divan dintre care, preferata mea, suna aşa:
Smothering is just mothering with a ‘s’ in front of it.
 Alexa Pleşcaneste psiholog. |
DE ACELAŞI AUTOR
Toate articolele acestui autor
*
Mi-a placut filmuletul, Alexa. Pare o parodie serioasa a limbajului psihanalitic, unde "sanul rau" si "heterosexualitatea obligatorie" sunt persiflate cu un aer jucaus, sau cam ceea ce numeste Susan Sontag "camp." "Camp"-ul, dupa cum poate stii bine, exagereaza pentru a distorsiona si a scoate in evidenta ceva ce nu vedem cu privirea obisnuita. Mama se intreaba de ce nu e fiul meu homosexual tocmai ca se se joace cu ideea ca trebuie sa devii hetero. "Sanul rau" moare tocmai ca sa ne arate ca trebuie sa existe un motiv ca 'ea' sa inebuneasca. Eu citesc filmul asta ca fiind jucaus.
Mi-a placut inceputul, m-a cam plicitisit pe la mijloc, si m-a dezamagit finalul. Cat despre intrebarea ta- de ce nu exista o scena porno in film- ma tem ca e vorba de audienta. Audienta pentru film cred ca nu trebuie mixata cu audienta pentru filme "pentru adulti", nu? Dar sunt curios ce raspuns ai tu.