Două exemple de primitivism românesc

Acum câteva zile pe internet, la o discuţie despre alegerile prezidenţiale din Statele Unite, o persoană din România a făcut următoarea afirmaţie:

Am auzit că Barack Obama nu mai e în cărţi.

Când am întrebat-o pe respectiva de unde auzit acest nonsens, persoana mi-a furnizat vreo cinci linkuri, de bloguri dedicate teoriei conspiraţiei sau articole din presa română, în care era vorba, printre altele de alegerile prezidenţiale din SUA din 2012, dar nu rezulta nicăieri că

Barack Obama nu mai e în cărţi.

Pe unul din situri se spunea că Rothschild (unul din reprezentanţii celebrei familii de bancheri evrei), în dorinţa sa de a distruge America, a „aranjat” alegerea lui Obama în 2008.

Pe celelalte situri erau articole vechi, de prin mai-iunie 2012, de la întâlnirea grupului Bilderberg (vezi situl oficial pentru detalii despre acest grup), unde s-ar fi discutat despre sprijinirea unui candidat republican împotriva lui Barack Obama.

Aşadar, Barack Obama, nu doar că este în cărţi, dar e dat câştigător de absolut toate sondajele de opinie (vezi realclearpolitics.com, situl cel mai sintetic pe teme de politică americană).

Persoana care a făcut afirmaţia de mai sus este de profesie neurochirurg, doctor în ştiinţe. Nu e neapărat ca opiniile sale să fie larg împărtăşite în România, dar dacă o persoană cu o educaţie mult peste medie este capabilă să creadă astfel de elucubraţii, la ce să te poţi aştepta de la mult mai mulţii oameni cu o educaţie medie sau modestă, printre care teoria conspiraţiei are o priză destul de mare?

Inutil să spun că în discuţia de pe internet am fost singurul care am intervenit ca să restabilesc un grad de realitate.

„Sentiment Brusli”

Al doilea exemplu la care vreau să mă refer în acest articol este probabil mai cunoscut în lumea virtuală, unde a circulat o poză a unui card de identitate românesc, în care prenumele persoanei este „Sentiment Brusli”.

Ceea ce pare a fi un card de identitate românesc pare cu toate datele personale, cu excepţia codului numeric personal (CNP), care este şters.

În imagine apar numele complet şi adresa respectivului, care pare a fi rom, aşa cum sugerează şi prenumele.

O fostă colegă de la BBC şi-a declarat nemulţumirea faţă de această încălcare grosolană a dreptului la viaţă privată, a urmat o apoi o discuţie din care a rezultat că nu toată lumea este de acord sau chiar a sesizat incorectitudinea produsă.

Ba mai mult, am sesizat conotaţiile rasiste (evident camuflate) ale intervenţiilor de pe internet.

Am spus că publicarea unei astfel de fotografii ar fi complet inacceptabilă în ţări ca Marea Britanie sau Franţa, de pildă.

Chiar dacă e vorba de o „glumă” (deşi nicăieri nu era vorba că acest card de identitate nu e real), mi se pare nu doar deplasat, ci de-a dreptul periculos, într-o ţară în care reflexele democratice sunt extrem de slabe, iar dreptul la viaţă privată e mai degrabă o noţiune abstractă.

Publicarea acestei poze îmi aminteşte de o încălcare şi mai grosolană, petrecută acum vreo 15 ani, când una dintre reţelele TV din România (nu-i pomenesc numele ca să nu-i fac publicitate gratuită şi nemeritată) a transmis în direct vizita unor reporteri care au vizitat o femeie al cărei soţ, pilot de avion, tocmai murise într-un accident şi pe care au informat-o în faţa camerelor de luat vederi de decesul soţului.

Din nou, unii vor spune că aceste două exemple sunt excepţii. Se poate. Dar eu detectez, şi din presă, şi de pe internet şi din discuţii cu români, prezenţa unui astfel de primitivism, l-aş numi civic / democratic, în care democraţia nu a intrat în reflexele multor români.

Au trecut aproape 23 de ani de la înlăturarea unui regim dictatorial, cu unul, care, chiar dacă nu este pe deplin democratic, funcţionează după reguli democratice. Ar fi timpul ca această perioadă de alfabetizare în ale democraţiei să ia sfârşit, pentru că cele două decenii previzionate de Silviu Brucan în decembrie 1989 s-au încheiat, nu-i aşa?

Articol preluat din revista Acum