Mă uitam la o fetişcană şi la mama sa în sala de aşteptare a unei gări din Vaud. Citeau împreună o carte ilustrată în genul Alege-ţi meseria! Nici una dintre opţiunile propuse nu-i convenea copilandrei, o fată dezgheţată cu un surâs radios, prin contrast cu mama, o scorpie care mi-a trezit pe loc repulsia pe care o încerc în faţa femeilor însărcinate. Parafrazându-l pe Victor Hugo, îmi tot repetam încet:
Cum a fost cu putinţă să se întâmple aşa ceva?
Insondabil mister al procreaţiei.
– Dacă nici o meserie nu-ţi convine, a spus sec cea vârstnică, vei fi atunci mamă… ca mine.
Fata a strigat:
– Nu ştiu… când voi fi mare, voi face lucruri mari.
Consternată, maică-sa o ameninţă:
– Vrei să faci lucruri mari, auzi ce pretenţie! Pleacă-ţi capul, proastă mică. Acestea sunt vârfurile pe care le loveşte fulgerul lui Zeus.
Ştiam că duşmanul cel mai mare al unei tinere fete e întotdeauna mama ei. Dar acum nu-mi venea să cred. Nu mi-ar fi displăcut să o văd pe mamă murind pe loc. Mă întrebam cum s-ar putea sustrage o copilă atât de jucăuşă de la contaminarea cu această viperă. Încercam să mă liniştesc spunându-mi că ameninţarea proferată era doar un fel de rundă preliminară. Semnul că fetiţa nu e făcută pentru înălţimi ar fi fost abia descurajarea ei.
Dar fetiţa a avut replică. A vrut să ştie cine era Zeus. Explicaţie încurcată a maică-sii. A fost fascinată de fulgerul divin. Să-i cazi victimă i s-a părut soarta cea mai de invidiat. Maică-sa tăcu în cele din urmă, cu toate acestea fetiţa luă un aer visător, cu privirea pierdută în înalturi.
Va ajunge departe micuţa asta,
mi-am spus ieşind din sala de aşteptare şi îndreptându-mă spre trenul meu, anunţat la difuzor. N-am avut decât un regret: de a nu o fi smuls acelei harpii. Nu ne alegem părinţii – ceea ce e regretabil. Păcat că nu avem posibilitatea de a-i schimba sau de a-i sugruma. Dar asta vine mai târziu şi prin substituţie. E o muncă de-o viaţă.
Traducere de D. L. Bîtfoi
Roland Jaccard
este scriitor. Nihilist, a fost un apropiat al lui Cioran şi Louise Brooks. A scris mult despre psihanaliză. Trăieşte la Paris.
...va solicităm sprijinul, dragă cititoare, dragă cititorule. Audiența noastră a crescut foarte mult, cu deosebire în ultima vreme. Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o publicație online unică, din câte cunoaștem, prin profil editorial, format și continuitate. Din 2007, am publicat mii de articole, eseuri, interviuri, știri, corespondențe și transmisiuni de la evenimente locale, naționale și internaționale, recenzii și cronici, anchete, sinteze și dosare, pictoriale, sondaje, opinii și comentarii - scrise, video, audio și grafice, de psihanaliză și psihoterapie de varii orientări, de psihiatrie, psihologie și dezvoltare personală, dar și sociale, educaţionale şi comunitare, pentru drepturile omului şi nediscriminare, culturale, literare și artistice, istorice și filosofice. Realizarea lor a presupus, cale de mulți ani, o muncă enormă, uneori „la foc continuu” ori „în direct”, consacrând nopți, weekend-uri și vacanțe. Au fost necesare felurite resurse, implicare și bani, toate în regim de voluntariat.
Faptul că ne citiți și că reveniți mereu ne încurajează și ne arată că suntem pe drumul bun. Ca publicație de tip magazin independentă editorial, nefinanţată, apărând într-o piață media vastă și cu mari resurse, avem nevoie de susținerea dv. pentru a face mai departe jurnalism psi de calitate. Fiecare contribuție de la dv., mai mare sau mai mică, este foarte importantă pentru a putea continua. Susţineţi Cafe Gradiva cu 1 euro sau mai mult - durează doar un minut. Vă mulţumim!