Cea de-a doua zi a Conferintei Internationale a SRP „Pluralismul in psihanaliza” a fost deschisa de atelierul relationistei americane Joyce Slochower moderat de relationista romanca Daniela Irimia (membru titular al Societatii Romane de Psihanaliza). 🙂

J. Slochower este

psihanalist formator și supervizor al Asociatiei Internationale de Psihanaliza,
profesor în cadrul Departmentului de Psihologie Hunter College & Graduate Center,
profesor la New York University, Postdoctoral Program,
profesor la Steven Mitchell Center,
profesor la Psychoanalytic Institute of Northern California (San Francisco),
membru în colective de redacție: Psychoanalytic Dialogues, International Journal of Psycho-Analysis (2007-2011), Ricerca Psicoanalitica, Psychoanalytic Perspectives.

Ea susține workshopuri care integrează teoria winnicottiană cu teoria relațională în numeroase institute din Statele Unite și din lume. In lucrarea de fata, a discutat dintr-o perspectiva contemporana relationista metafora winnicottiana de holding. Iata cateva idei notate de mine pe parcursul prezentarii.

Metafora winnicottiana de holding (sustinere materna primara) ne intereseaza in clinica psihanalitica deoarece, daca terapeutul reuseste sa devina o mama simbolica, creste posibilitatea de reactualizare a traumelor timpurii. Pentru pacient este important sa fie din nou bebelus cu o mama mult mai responsiva.
Donald Winnicott a distins intre pacientii nevrotici care pot fi tratati clasic, pacientii depresivi pentru care cel mai important este supravietuirea obiectului si pacientii psihotici a caror vulnerabilitate este protejata de un Self fals foarte bine dezvoltat. Pentru acestia din urma munca analitica standard, mai ales interpretarile, nu vor fi integrate deoarece sunt asimilate acestui Self fals.
Psihanalistii relationali de astazi privesc procesul analitic ca pe o reparare simbolic-materna a traumei relationale.
Pentru Winnicott, spatiul analitic este un spatiu de joc care este deopotriva real si imaginar. El a vazut holding-ul mai putin ca pe o indicatie tehnica, ci mai mult ca referindu-se la o caracteristica a muncii analitice care priveste mediul timpuriu al dezvoltarii. Intr-un fel, Winnicott a anticipat ideile intersubiective ulterioare atunci cand a afirmat ca daca o mama are opt copii, atunci inseamna ca exista opt mame.

Prezentarea ne-a vorbit despre postura de adult aflat in dependenta normala, adica adult care are capacitatea de a solicita ajutor, in contextul prezentarii unei viniete clinice care ilustreaza functia holding-ului relational. Mark a venit la analiza in urma cu zece ani. Tatal sau fusese abuzator, iar mama pasiva, preponderent absenta psihic. A venit la terapie indemnat de prietena lui din cauza relatiei lor problematice. La inceput era defensiv si evitant si spunea ca prietena lui o sa il omoare daca nu se va omori singur mai repede. A inceput sa vina de trei ori pe saptamana. In terapie s-a putut gandi la trecutul sau si a facut legatura cu alegerea partenerei din prezent – cineva cu care se simtea in siguranta sa fie furios. A observat, de asemenea, ca in copilarie nu a avut o mama pe care sa-si poata exprima furia. Analista a observant ca lucrurile mergeau bine intre ea si Mark numai atunci cand il asculta in tacere, iar atunci cand vorbea, ca sa ii puna o intrebare sau sa-i faca o sugestie, relatia nu mai mergea atat de bine. Mark facea scurte pauze, apoi continua ca si cand nu ar fi auzit-o. Cand analista insista, el schimba subiectul. Analista la un moment dat i-a spus ca observa ca subiectul s-a schimbat si l-a intrebat daca l-a suparat cu ceea ce a spus, dar nici abordarea directa nu a avut succes, deoarece Mark a facut iarasi o gluma mutandu-se permanent intr-un al treilea spatiu. A mai trecut un an intreg pana ca Mark sa-si permita a-si exprima dorintele. Dar, in timp, autoanaliza lui Mark a putut deveni un dialog. Cu mai bine de zece ani de munca in spate, analiza este in prezent pe cale sa se incheie. Daca modalitatea principala de defensa a pacientului era umorul, analista a fost in stare sa se conecteze la el razand impreuna si creand astfel impreuna cu pacientul o functie de holding de care acesta avea nevoie pentru a se vindeca de stari de rusine. Dar ea ne explica in continuare ca nu asimileaza holding-ul neaparat cu conectarea la pacient prin umor, ci ca a incercat sa ii sustina acestuia si starile de anxietate si disperare pur si simplu acceptandu-le pana la urma, adica necontabilizandu-le si nechestionandu-le.

Psihanalista relationista isi incheie expunerea spunand ca apa de baie relationala presupune un analist care sustine sau esueaza in a sustine copilul simbolic, un analist care, pe langa capacitatea de reflectare profesionala, are si acces la propriile stari de bebelus, iar uneori chiar fuzioneaza cu pacientul. Traiectoria dezvoltarii nu e niciodata liniara. Psihanaliza a progresat de la a privi lumea psihica ca fiind dominata de prezenta unui singur subiect la una in care subiectivitatile se intrepatrund / interpenetreaza, existand posibilitatea unei reciprocitati.

In finalul expunerii, am intrebat cum integreaza psihanalistii relationali in cura istoria pacientului de vreme ce ei nu fac asa-numitele interpretari genetice. Joyce mi-a raspuns ca se fac interpretari genetice (adica cel putin ei personal i se intampla sa ii spuna pacientului

Simtiti sau faceti asta pentru ca in trecutul dvs. nu stiti ce s-a intamplat…),

numai ca acestea nu se raporteaza la teoria pulsiunilor.

Celalalt relationist, Stephen Seligman, a adaugat faptul ca prezentul este saturat de trecut. Chiar si la Freud, Inconstientul era atemporal. Pentru relationisti, istoria pacientului este integrata in toata sfera relatiei terapeutice prezente deoarece pacientul retraieste lucrurile exact ca in trecut.