Primatul plăcerii, identificat în Antichitate de epicurieni, apare la Nietzsche, incontestabil influenţat de filosofia naturii aprope în aceiaşi formă ca la Freud. În acelaşi timp, nu este singura asemănare între marele dărâmător al prejudecăţilor, cel care „filosofa cu ciocanul”, şi întemeietorul psihanalizei.
Dar Nietzsche nu sesizează – în orice caz, nu pune în centrul filosofiei lui – primatul dorinţei, caracterul ei definitoriu pentru umanitate. Deleuze şi Guattari au numit (în Anti-Oedipe) omul o maşină doritoare (une machine desirante). Într-adevăr, omul singur deosebeşte nevoia de dorinţă, care este o nevoie ce se perpetuează pe sine. Concepţia pur „hidraulică” a plăcerii (după Freud), aceea că plăcerea este relaxarea unei tensiuni, este în fapt infirmată de primatul dorinţei, fiindcă dorinţa reîncarcă perpetuu plăcerea în unicul scop de a o satisface. Astfel, „complexul plăcerii” este o formaţie psihică cu dublă direcţie, în care există, la început, creare de tensiune pentru a obţine, în o a doua etapă, relaxarea ei.
Mie mi se pare că versurile nietzscheene citate surprind această dublă mişcare într-un mod pe care freudismul nu l-a exprimat. Dacă plăcerea vrea eternitatea, cea care
vrea să fie în veci de veci
este pentru că maşina deleuziană, „doritoare”, nu se opreşte niciodată. Astfel, într-o formulă unică, versurile din Cântecul nopţii surprind mişcarea dialectică dorinţă-plăcere.
Dar această mişcarea nu a fost descoperită de marii nihilişti ai secolului 19. Misticii o cunoşteau…
Săptămâna viitoare – despre „l’homme de desir”.
 Ion Vianueste psihiatru, romancier, memorialist, eseist, un observator constant şi atent al vieţii intelectuale şi publice de la noi şi de pretutindeni. |
DE ACELAŞI AUTOR
Toate articolele acestui autor
Ilustraţie: Su XinPing, Sea of Desire II, litografie
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Ma gandesc ca "cercul vicios" al dorintei vine din capacitatea psihica a omului de a dori din nou chiar din clipa in care tocmai si-a obtinut placerea. O insatietate care nu are nicio legatura cu soma, ci cu lacomia de placere obtinuta psihic. De unde si excesele.