PsiWorld 2012: Interpretarea psihodinamica si istorica a testului Rorschach

Dintre prezentarile de azi de la Conferinta Internationala PSIWORLD 2012 organizata de Societatea Romana de Psihologie Experimentala Aplicata am ales sa povestesc despre cea a lui Salvatore Parisi, pentru ca e cea mai apropiata de preocuparile cititorilor Cafe Gradiva.

Salvatore Parisi este directorul celui mai vechi institut Rorschach care functioneaza neintrerupt de la infiintarea sa in 1938: Scuola Romana Rorschach. El insusi are 40 de ani de activitate in cadrul institutului, unde lucreaza de la varsta de 18 ani. Scoala de la Roma este o prezenta importanta la Congresele Rorschach, care se desfasoara o data la trei ani, urmatorul fiind programat pentru anul viitor la Instanbul.

Testul Rorschach si psihanaliza

La ora actuala exista doua mari abordari in interpretarea testului Rorschach – cea psihometrica si cea psihodinamica – dar ele nu comunica intre ele aproape deloc. Mentionand in special lucrarile lui Catherine Chabert, Parisi a precizat ca

literatura despre Rorschach si psihanaliza este enorma si contributiile psihanalizei au dat testului Rorschach dimensiuni extraordinare: nu doar cu privire la simboluri, ci si la teoria complexelor. 

Ca sa arate diferenta dintre cele doua abordari, Parisi da ca exemplu raspunsurile subiectilor la plansa de mai jos. Pe laterale exista doua siluete de animal, dar unii spun ca e vorba de doi tigri, altii ca sunt doi miei, doi soricei abia nascuti sau doi cameleoni.

Daca interpretarea psihometrica trateaza toate raspunsurile de mai sus ca fiind egale, interpretarea psihodinamica spune ca cel care se identifica cu un animal bland si supus ca oaia e diferit de acela care se identifica cu tigrul agresiv. La testul Rorschach, spune Parisi,

fiecare raspuns pe care il da subiectul reprezinta conflictele sale interne si complexele sale.

Asa cum, spre exemplu, subiectul care a vazut in imaginea de mai sus doi soricei abia nascuti s-a dovedit ca suferea de alopecie fiind, asemeni soriceilor de-o zi, lipsit de par.

Un studiu despre schimbarile dintr-un secol 

Arhiva de la Scuola Romana Rorschach este pur si simplu enorma. Ea cuprinde toate protocoalele facute subiectilor din anii ’30 pana azi. Profitand de aceasta resursa, Salvatore Parisi incerca sa vada evolutia psihologica a italienilor pe parcursul unui secol: cu diferentele dintre anii ’70 si prezent si cu o deschidere spre studiul Italiei fasciste, al Italiei de dupa razboi, din anii ’50, dar si spre explozia economica si revolutia sexuala din anii ’60.

Imagine din arhiva Scuola Romana Rorschach

Parisi isi apreciaza descoperirile pe care le-a facut pe baza arhivei ca fiind „triste”. Comparand esantioane din diverse epoci pentru a stabili cand si cum s-a schimbat societatea, el constata ca societatea occidentala actuala e unisexuala, adaugand in treacat ca putem asimila Romania acestei lumi occidentale, ceea ce nu putem spune despre Mexic sau despre unele societati sud-americane. La romanii cu varsta de peste 30 de ani masculinul si femininul se disting bine, cel putin in privinta vestimentatiei.

Lumea occidentala a feminizat masculinul si a masculinizat femininul. E vorba de indici Rorschach, nu de observatiile unui psiholog. 

Problema plansei 3

Plansa 3 din testul Rorschach – pe care o puteti vedea mai jos – era considerata din 1921 pana in 1950 tabla identificarii virile. Asta din cauza ca toti subiectii vedeau in figurile laterale doi barbati, din cauza penisului pe care-l observau la cele doua siluete. Dar in 1957, la Roma, numarul interpretarilor feminine (care vedeau sani la siluete) era aproape egal cu cele masculine (care le vedeau cu penis). Dar pana in ’57, acel colt superior nu era interpretat ca san, ci era luat drept reverul ascutit de la jacheta barbateasca sau de la sacou. Iar in anii ’20 – ’30, femeile nu purtau nici cizme si nici parul scurt. La sfarsitul anilor ’50 -’60, plansa era mai mult masculina decat feminina.

Plansa 3

Alte rezultate despre italienii de azi 

Cand, pe baza testului Rorscharch, se expertizeaza capacitatea parentala a unui barbat de 35 de ani si se observa la acest barbat trasaturi de infantilism, se trece asta in diagnostic, dar se mentioneaza ca e in linie cu generatia lui. Modul de a gandi al italianului modern e superficial, a pierdut simtul practic, a pierdut capacitatea de a observa anumite aspecte ale realitatii. In schimb creste critica si agresivitatea:

Italianul mediu are o problema pentru orice solutie. 

Arhiva protocoalelor Rorscharch ale institutului de la Roma mai releva faptul ca:

subiectul de 35 de ani de azi e similar cu adolescentul din anii ’40. 

Adaugand ca tipul de atitudine afectiva al femeii (e vorba de italience) e mai aproape de cel masculin, Salvatore Parisi incheie cu presupunerea ca, in Romania, in 10-15 ani, va exista acelasi tip de realitate sociala precum cea observata de el azi in Italia pe baza testului.