Tamar Schonfield: Creativitate, simbolism si joc – aspecte ale intalnirii analitice

De la dreapta la stânga: Tamar Schonfield, Georgiana Dobrescu

Tamar Schonfield este psihanalist, membru al Association of Independent Psychoanalysts din Londra. Ea ne-a prezentat conceptele de creativitate, simbolism si joc din punctul de vedere al teoriei dezvoltarii si al tehnicii psihanalitice.

Lucrarea incepe intr-un mod inedit, cu o serie de asociatii mintale ale autoarei desfasurate in momentul in care se aseaza la scris. Ideile sunt initial pre-ganduri care nu au luat forma cuvintelor, iar cuvintele vin a le limpezi, dar si limita. E un joc cu cuvinte pentru a creea o structura pe care sa ne-o transmita. Incet, incet, lucrarea ia forma si este finalizata. Ea este o creatie personala, iar acum, dupa ce am audiat-o, mi se pare si un mod creativ prin care autoarea a definit creativitatea.


Definind creativitatea ca pe un concept sau mai degraba ca proces, autoarea ne-a dus la gandurile negandite ale lui Cristopher Bollas, spunand ca acestea sunt materia prima a acestui proces. Iata-l pe Bollas la Cafe Gradiva, prezentat de Bogdan Popa, aici. Gandurile negandite sunt prelucrate treptat in zona de creativitate despre care vorbeste Balint in 1968 (in Trei spatii ale mintii). Travaliul de creatie consta in a gasi o forma simbolica potrivita pentru aceste idei.


Daca la Freud creativitatea consta in sublimarea pulsiunilor (forma de mecanism de aparare), psihanalistii independenti o vad ca fiind o capacitate primara care poate fi cultivata intr-un mediu suficient de bun si pierduta intr-un mediu rau, daunator, nestimulativ. 


Simbolismul este definit ca operatie psihica necesara organizarii, gestionarii informatiei cu care suntem bombardati inca de la nastere. Am vizionat in continuare o secventa video in care observam doi gemeni nou-nascuti care, in acelasi mediu, au reactii total diferite (unul este foarte vioi, in timp ce celalalt pare a nu raspunde deloc stimulilor).


Winnicott a spus ca nu exista un copil, ci un copil si o mama, iar Bion a definit simbolizarea ca fiind transformarea experientei in posibile simboluri datorita continerii de catre mama a acestei experiente a copilului. Dupa Winnicott, simbolizarea are loc in spatiul tranzitional: spatiu psihic prin care copilul incepe sa se diferentieze de mama.
Experienta relatiei cu mama devine parte a simbolului – el nu este doar un cuvant. Dar este dificil a-si simboliza mama, pentru ca experienta cu ea este diversa. Pentru Melanie Klein, simbolul are rolul de a mentine clivajul obiectului si a proteja mama buna. In termeni winnicottieni, simbolul este o expresie a unui sine adevarat.


Daca creativitatea are loc in mintea unui singur om, asa cum a descris-o Balint, jocul este forma de creativitate se produce intre doi oameni. In joc, care are loc, de asemenea, in spatiul tranzitional, oamenii fuzioneaza temporar. Aceasta idee a psihanalistilor independenti a dat nastere interventiei psihanalistei intersubiectiviste din sala, Joyce Slochower, care propune inlocuirea termenului de fuziune, care induce ideea de pierdere a limitelor, cu cel de interpenetrare, deoarece relatia este posibila atunci cand fiecare este separat de celalalt.


Conform acestei paradigme a psihanalistilor independenti, psihanaliza functioneaza tot intr-un spatiu tranzitional in care entitatea nou creata, cuplul analitic, va fi in timp cunoscuta, procesata, simbolizata, gandita numai datorita unui cadru sigur, stabil.


In ultima parte a lucrarii, ne-a fost prezentata o vinieta clinica in care impasul a fost depasit numai in momentul in care psihanalista a putut sa isi recunoasca propria contributie la relatia terapeutica.

Georgiana Brănişteanu este candidat – Societatea Română de Psihanaliză.

DE ACELAŞI AUTOR

Toate articolele acestui autor