„A omorât-o pentru a o salva, e un caz limită de filantropie.“
Cazul celebru al morţii tinerei Irina Cornici a fost un exemplu
elocvent pentru caracterul complex şi „franjurat“ al realităţii.
Autorităţile medicale şi spirituale s-au întâlnit într-o situaţie
fără precedent, încercând să salveze o fiinţă care fusese deja
condamnată de familie şi de societate.
Alunecând ca pe un tobogan
între dimensiuni diferite ale existenţei umane, consecinţele intenţiei
salutare au deturnat orice presupunere anticipatoare. Crescută la
orfelinat, într-un mediu tarat şi promiscuu din toate punctele de
vedere, trecută prin experienţe maculante şi prin sejururi de muncă în
Germania, Irina Cornici avea deja un destin ca o nebuloasă cu potenţial
exploziv. Ceea ce s-a întâmplat n-a făcut decât să-i aducă extincţia
şi să-i scrie epitaful.
