Şi pentru că tot sunteţi aici…
...va solicităm sprijinul, dragă cititoare, dragă cititorule. Audiența noastră a crescut foarte mult, cu deosebire în ultima vreme. Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o publicație online unică, din câte cunoaștem, prin profil editorial, format și continuitate. Din 2007, am publicat mii de articole, eseuri, interviuri, știri, corespondențe și transmisiuni de la evenimente locale, naționale și internaționale, recenzii și cronici, anchete, sinteze și dosare, pictoriale, sondaje, opinii și comentarii - scrise, video, audio și grafice, de psihanaliză și psihoterapie de varii orientări, de psihiatrie, psihologie și dezvoltare personală, dar și sociale, educaţionale şi comunitare, pentru drepturile omului şi nediscriminare, culturale, literare și artistice, istorice și filosofice. Realizarea lor a presupus, cale de mulți ani, o muncă enormă, uneori „la foc continuu” ori „în direct”, consacrând nopți, weekend-uri și vacanțe. Au fost necesare felurite resurse, implicare și bani, toate în regim de voluntariat.
Faptul că ne citiți și că reveniți mereu ne încurajează și ne arată că suntem pe drumul bun. Ca publicație de tip magazin independentă editorial, nefinanţată, apărând într-o piață media vastă și cu mari resurse, avem nevoie de susținerea dv. pentru a face mai departe jurnalism psi de calitate. Fiecare contribuție de la dv., mai mare sau mai mică, este foarte importantă pentru a putea continua. Susţineţi Cafe Gradiva cu 1 euro sau mai mult - durează doar un minut. Vă mulţumim!
:)Am luat cateva secvente din el pentru proiectul meu.
Personajul principal e obsesional si ulterior psihotic.
Cred ca stiu ce se va discuta. Eu imi repet pozitia (I know I sound like a broken record …): nu e bine sa analizam produsul imaginatiei cuiva ca si cum ar fi realitate de cabinet. In cazul de fata acest produs este munca colectiva a producatorilor filmului iar siguranta interpretarilor devine si mai fragila odata ce intelegem industria ce l-a creat etc. Unii dintre oamenii care lucreaza la produsul final intra in feedback-uri cu restul echipei, altii sunt lasati de capul lor pentru ca (de cele mai multe ori) nu mai e timp pentru schimbari si perfectionari. Un film de 2 ore poate avea zeci si sute de filmari. E un monstru pe care nu ai de unde sa-l apuci. Psihanalizarea filmului de Hollywood e un fel de arheologie pe un Oras antic pentru care psihanaliza actuala nu are instrumente de lucru. Cred ca mai bine ati ramane pe imaginile statice sau, cel putin pe filmul facut de un singur autor.
Daca ne intereseaza analiza personajului principal nu am avea nevoie de film ci ne-am focusa cat mai mult pe biografia consemnata istoric si nu pe cea imaginata de mai multi autori.
Nu exclud fenomenologia psihanalitica (in sens heideggerian) insa ea mi se pare mai mult o joaca decat un exercitiu psihanalitic serios. Unele lucruri sunt direct colate din realitate si pot fi psihanalizabile insa in lipsa analizandului care sa dea feed-backul suntem in pestera.
S-ar putea sa vin si eu pe seara la bere 😀
Foarte interesante observatiile tale! Merita reflectat…
De asemenea trebuie spus ca Hollywood nu ia mentalitatea colectiva ca target ci doar pe cea platitoare de bilet la intrare. Mentalitatea colectiva nu are sansa de a modifica produsele culturale ale Hollywoodului pentru ca nu poate interveni in bucataria sa interna (proiectul meu de colaje e o exceptie 😛 ). E cu totul altceva fata de spiritul viu al basmului care merge bine psihanalizat dupa modelul fenomenologic.