Cum s-a produs saltul antropic, de la animalul cu nevoi la animalul cu dorinţe?
Este un proces filogenetic. Supus unei sfidări din partea unui mediu ostil, homo, la începuturile lungului drum care l-a dus din riftul african spre Asia Mică, poposind milenii în deşertul Arabiei unde a riscat dispariţia), a fost redus la un minim de perechi. S-a selectat o suşă capabilă să prevadă carenţa, obligat, pentru a supravieţui, să facă provizii.
Pre-viziune / pro-viziune. Dezvoltarea acestei capacităţi nu se poate face decât prin exerciţiul permanent al inventării unui scop nedestinat supravieţuirii imediate, cu un obiectiv vag şi depărtat. Psihicul devine capabil să-şi creeze scopuri. Aşa apare imaginaţia în care improbabilul are un loc, alături de probabil. Cu timpul, homo descoperă că imaginaţia este creatoare, că o parte din fantasmagorii por fi transformate în realităţi. Singura garanţie că fantezia poate deveni realitate este bogăţia ei, risipa. Risipa este o lege a firii, peste tot natura este exuberantă, produce mult mai mult decât este nevoie pentru pereptuarea indivizilor şi speciei. Imaginaţia, odată apărută, se conformează acestei legi a risipei, se cheltuieşte în proiecte fabuloase sau în fantezii.
Nici un mecanism vital nu poate funcţiona fără feedback. Pentru ca reflexul să nu se epuizeze este necesară confirmarea dorinţei. Această confirmare este plăcerea, plăcerea fiind satisfacerea dorinţei (nu a nevoii).
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Urmăriţi-ne pe WhatsApp
Abonaţi-vă la Newsletter
 Ion Vianueste psihiatru, romancier, memorialist, eseist, un observator constant şi atent al vieţii intelectuale şi publice de la noi şi de pretutindeni. |
DE ACELAŞI AUTOR
Toate articolele acestui autor
Foto: Andreas Rocha, Desert Winds
Desigur, ipoteza e utila. Eu as adauga ca nevoia de a face provizii vine din lacomia funciara a fiintei umane. Ce-a iesit de aici, putem discuta.
Interesant, mai ales ideea de risipa. Risipa presupune ca acel continut care pare inutil sau surplus ar putea fi folosit cumva, nu? Cand spun risipa ma pot gandi la laptele care da pe dinafara cand bebelusul s-a saturat dar si, la polul opus, dificultatea de a folosi resursa, risipa ca anorexie, ca neputinta de a se hrani deci, tot ceva care ramane in afara pentru ca nu poate fi primit, neasimilat sau negestionat.