De cativa ani incoace observ cum iau tot mai multa amploare doua fenomene sociale. Primul e pur local si l-as denumi fenomenul campaniilor anti-manele. El se exprima prin orice: de la graffiti si stickere pana la poze cu text share-uite pe Facebook sau la videoclipuri ori simple filmulete pe YouTube.
Al doilea fenomen este global si e reprezentat de campaniile pentru citit de dragul cititului. De parca nu ar fi lumea plina ochi de carti proaste, aceste campanii spun lucruri de genul:
We need to make books cool again. If you go home with somebody and they don’t have books, don’t fuck them. – John Waters
In virtutea background-ului meu profesional, pot recunoaste usor sursa acestei atitudini. Ea se trage de la cateva campanii reale concepute pentru niste edituri, dar sunt niste campanii proaste, gresite, care nu fac reclama brandului, ci categoriei. E o gafa pe care cineva cu fie si doar o bruma de cunostinte de marketing nu o face. Dar interesant e faptul ca, la noi, aceste campanii la citit de dragul cititului vorbesc aceeasi limba cu campaniile anti-manele:
bei vin cu cola? asculti manele? CARTI!
Pot da doua exemple recente de la niste unii care-si spun Sector 7. Filmuletul numit Carti! Te Fac Neprost (din care tocmai am citat)…
…si care a urmat piesei Ma-ta are cratima, viralizata spontan la aparitie din wall in wall, de nu mai scapai de ea pe Facebook:
In ciuda like-urilor, viralul asta este trist. Pentru ca este o greseala stilistica sa injuri cu cratima. La modul cel mai serios. Niciun om normal nu scrie pe usa liftului baga-liniuta-mi-liniuta-as.
Asa ca-mi pun intrebarea simpla si fireasca: de ce campaniile anti-manele seamana atat de mult cu manelele, doar ca nu ne amuza cu nimic, pentru ca se iau prea in serios? Cred ca raspunsul e la indemana, dar il tot ascundem sub pres: uram manelele cu atata virulenta pentru ca ne recunoastem pe noi insine in manele si asta nu putem suporta. Astfel maneaua, in loc sa produca un catharsis la oponentii ei, declanseaza proiectia. Este de preferat un manelist cinstit unui militant anti-manele care – ca sa citez un blog cu nume indecent – ar putea fi descris astfel:
Esti mai cult decat un fan al lui Vali Vijelie, esti mai inalt decat Irinel Columbeanu, esti mai barbat decat Fuego si mai educat decat Gigi Becali.
DE ACELAŞI AUTOR
Toate articolele acestui autor
Imi plac problemele tale cu anti-manelistii. Cred ca ai dreptate in ce priveste ura lor, care de multe ori poate sa vina dintr-o identificare "insuportabila." Insa cred ca furia asta impotriva manelelor are si componente sociale puternice, nu? Pare diferita de furia impotriva hipsterilor sau, ca sa vorbesc de un fenomen american, de furia impotriva baietilor din fraternitati. Adica, manelistii sunt reprezentanii subculturii, a gustului prost, a romilor/tiganilor. Ma intreb ce face furia anti-manelista un fenomen atat de puternic.
In plus, mi se pare furia anti-manelista si trupa asta care face corectie gramaticala la injuraturi au intentii similare. Nu esta un Supra-Eu care se re-intoarce cu furie impotriva laxitatii, negjlijentei si incorectitudinii?
De acord, asa ca voi continua observand ca acest Supraeu se reintoarce cu furie spre niste aspecte foarte formale, superficiale. Nu se intoarce asupra laxitatii morale, nici a neglijentei nedisimulate fata de principiile logicii in discursul politic, nici a incorectitudinii informatiilor din presa. O furie prea mare pentru niste lucruri atat de mici ca o cratima sau o manea. Aceasta deplasare (in cel mai freudian sens al cuvantului) imi da de gandit.
Dinspre ce obiect a fost deplasata aceasta furie? Ce asemanare leaga manelele si greselile gramaticale de obiectul original? Contra-exemplul tau cu hipsterii e foarte concludent: ei pot sa smulga doar mistouri, pentru ca le lipseste acea trasatura care aminteste de obiectul original al urii furioase.
Dar daca e sa folosim conceptele lui Freud asa cum le-a conturat el, atunci trebuie sa luam in calcul doua generatii, pentru ca Supraeul se constituie prin interiorizarea figurilor autoritatii de catre copil. Iar mie, Supraeul pe care il aduci in discutie imi pare ca vorbeste la fel ca o invatatoare comunista, care iti da zece rigle de lemn la palma pentru o virgula lipsa, treizeci pentru o cratima, si care te scoate "la careu" pentru orice abatere de la norma. Pentru ca orice abatere de la norma era atunci la propriu o amenintare la adresa societatii. Asa cum astazi manelistii sunt perceputi, nici mai mult, nici mai putin decat ca o amenintare la adresa societatii. Doar cred c-ai auzit si tu vorbindu-se despre "manelizarea Romaniei".
Si la anti-manelisti, si la justitiarii gramaticii, cel mai mult ma ingrijoreaza lipsa de umor. Parca ar spune: orice, pana la gramatica si manele! Cu astea nu ne jucam!
Sigur ca astea nu sunt explicatii. Sunt intrebari fara punctuatia corecta.
Foarte simplu, oamenii care se definesc prin negare: ce muzica asculti? eu nu ascult manele! nu au nimic in ei, nici cultura, dar vor sa pozeze si atunci li se pare ca sunt culti daca se iau de manelisti, habar nu au ei ce e cititul, ca si cum ar fi un sport: ce faci? citesc! nu mai conteaza ce citesti…si da,e foarte multa literatura proasta…apoi sunt dievsre vedete care cred ca daca se asociaza cu actiunea ed a citi, devin cumva mai culte…cel mai dizgratos caz fiind al duduii, imi scapa numele care s-a pozat dezbracata in biblioteca…wow…
De la inceput am banuit quelque chose, dar spre sfarsit banuiala mi-a fost confirmata. Zic baietii: "mama n-are cratima, ma-ta are cratima". Ca sa fiu freudiana, ceea ce-mi displace in principiu (cu mici exceptii ca cea de fata), aversiunea vocalistilor fata de agresiunile la care sunt supusi ei si limba romana isi gaseste solutia in maica-ta are crapatura, pe cand maica-mea nu. Adica maica-ta e o curva, maica-mea e o sfanta. Maica-ta poate deveni obiectul umilirii, intocmai ca limba romana actuala, pe cand maica-mea ramane neatinsa de perversiunile prezentului.
E o cantitate de ura aici, dar va intreb: nu e justificata macar in parte de resentimentul partii adverse, care se revarsa nestingherit din manelele pe care noi nu le ascultam, sa fim seriosi…Sau cu alte cuvinte, cine a cauzat disputa?