• Despre
  • Autori
  • Parteneri
  • Scrie la noi
  • Promovează
  • Newsletter
  • Contact
Sustine Gradiva
Cafe Gradiva
Terapeuti
Urmariti-ne pe WhatsApp
  • Prima pagină
  • Ştiri
  • Evenimente
  • Psi
    • Psihoterapie
    • Psihanaliză
    • Psihiatrie
    • Psihologie
  • Cultură
  • Societate
  • Podcast
No Result
View All Result
Terapeuti
Urmariti-ne pe WhatsApp
No Result
View All Result
Cafe Gradiva
No Result
View All Result
Urmariti-ne pe WhatsApp
Home Cafe Gradiva

Nebunia publica

Cafe Gradiva by Cafe Gradiva
in Cafe Gradiva
Nebunia publica



Vara asta a fost de vis. Ba, cam de vis urat, pe rand, pentru absolut toata lumea. Din multele interpretari ale acestui vis, cea care mi-a atras atentia a fost aceea a domnului Vintila Mihailescu. Intorcandu-se in tara dupa o scurta absenta in luna lui cuptor si vazand, ca sa zic asa, ce s-a copt intre timp, domnia sa face urmatoarea judecata antropologica: „Tara mea [e] ca o manea”. De ce sa ascund ca imediat dupa ce am citit titlul m-am gandit ca tara arde si baba se piaptana? Si, totusi, ma inselam pentru ca, dupa ce am citit articolul, mi-am dat seama ca domnul Mihailescu punea, cu nebanuita precizie, punctul pe „i”, spunand ca:

nu ţiganii au manelizat societatea, ci aceasta, gata manelizată, a constituit materia primă a „carnavalului” manelist. Maneliştii au fost astfel, fără să-şi propună, cei mai fini sociologi şi analişti politici ai societăţii postcomuniste. (Dilema veche, nr. 439; 12-18 iulie 2012)


Ideea m-a intrigat atunci, dar m-a mai intrigat si ieri cand, in deschiderea Saptamanii manelelor la Cafe Gradiva, am citit articolul „Romania mea minte nu are”. Cu mijloacele psihanalizei aplicate, dar nu numai, autorul sau ajunge la concluzia ca maneaua este expresia culturala a unei functionari sociale bazate pe mecanisme de aparare paranoice.

Ceea ce imi propun eu aici nu se va remarca prin originalitate. Vreau doar sa verific cele doua ipoteze: prima, care reiese din primul articol invocat, cum ca maneaua e influentata de societate si nu societatea de manea si a doua, extrasa dintr-al doilea articol, dupa care societatea romaneasca functioneaza azi in paradigma paranoiei, asa cum reiese din manele.



 

Ce a fost intai: omul sau maneaua? 

Ce modalitate mai simpla as avea ca sa verific prima ipoteza, decat sa ma uit inapoi in timp si sa vad cum erau manelele inainte. Surpriza: manelele interpretate de Romica Puceanu, Dona Dumitru Siminica, Faramita Lambru sau Gabi Lunca nu vorbesc nici despre aur, nici despre lovele, nici despre dusmani, smecheri, fraieri sau Mertzane. Nu, ci majoritatea lor covarsitoare vorbesc despre cate o poveste de dragoste care s-a sfarsit prost, cu pierderea persoanei iubite din dragoste neimpartasita sau din alte cauze, cum ar fi decesul. Dupa datarea inregistrarilor video si audio, aceste manele circulau pe vremea lui Ceausescu.


Citiţi despre

Trusă de supravieţuire pentru sfârşitul lumii

In the Mood for Love

As vrea sa se faca liniste



Subscrieţi la Cafe Gradiva

Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.

Urmăriţi-ne pe WhatsApp

Abonaţi-vă la Newsletter





Apoi imi amintesc de manelele de dupa revolutie, cantate de Albatros, de Nelu Vlad si formatia Azur, de Zorile din Galati, Tomis Junior sau de Generic, din care inca-mi mai rasuna-n minte versuri ca:

pe nisipul de la mare, eu ti-am scris numele tau,  a venit furtuna noaptea, l-a sters si imi pare rau

sau

tu esti frumoasa ca regina noptii, cand apareai razand in fata portii, cu glas incet, dar dulce iti sopteam cat de mult te iubeam

A, si cum era sa uit de Fata cu rochita mov care „se uita la mine”? Pare ca, pe langa dragostea neimpartasita, au inceput sa apara si povesti cu final ferict, la care trebuie sa mai adaugam meditatii despre curgerea timpului si influenta filmelor la moda in acea vreme, fie ca este Lantul amintirilor, fie ca 

am acasa pe tavan un tablou cu Cichicean

sau e Isaura. Tot acum constat ca apare si tema legaturii fraterne: 

nu exista-n lumea asta frate ca al meu.







Nu trebuie sa uitam nici manelele inceputului perioadei de tranzitie, care redau direct socurile culturale din acea vreme. Pe astea le auzeam intotdeauna in talcioc: Gata cu taranii, s-au modernizat urmata, la scurt timp de remake-ul Gata cu taranii, s-au privatizat cu versuri ca

Lelea Stana lu’ Ciupitu’ / Cu casetofon de cap / Spala rufe cu Rexona / Si vrea sa danseze rap

ori aceea cu refrenul

Blugi, blugi, blugi, toata lumea poarta blugi / Blugi, blugi, blugi, peste tot sunt numai blugi

 care se plange ca

Daca moda cere varuiti si prespalati / Inseamna ca si zidarii sunt eleganti (…) Ceausescu acuma daca ne-ar vedea, ne-ar pune la zid si ne-ar impusca / Eu nu zic sa nu fim comercianti / Dar sa nu ajungem diletanti / O lume intreaga ne-a ajutat / Iara noi acuma ne facem de…



Sau Blugi, de la Fratii Peste: aici. O recomand!



Iata, deci, ca am identificat trei clase de manele bine delimitate istoric ce nu vorbesc deloc despre temele care definesc manelele de azi. Cu cele de azi, avem patru mari clase de teme diferite. Consider, deci, ca ipoteza domnului Vintila Mihailescu se sustine cu lux de exemple: manelele sunt expresia societatii romanesti la un anumit moment. In special manelele de tranzitie pe care le-am invocat si manelele actuale sustin aceasta idee.

 

Manelele la zi 

Apararea paranoica e demonstrata clar in textul de luni din Saptamana manelelor la Cafe Gradiva, care analizeaza o manea contemporana. Ca sa evit posibile neintelegeri, precizez ca fac distinctia intre apararea de tip paranoic (despre care e vorba aici si care se poate intalni la orice om clinic sanatos) si tulburarea paranoica, ce cade in sfera psihiatriei si pe care nu o iau in discutie. Ramane de vazut daca modelul apararii paranoice depistat in manea se regaseste la nivelul intregii societati romanesti, regland tiparele de relatie ale membrilor ei atunci cand sunt in spatiul public.


Pentru ca tot am vorbit de vara asta, va amintesc faptul ca in vara asta a revenit in spatiul public, deschis, tema „neamestecului in trebile interne”, de la oameni de stat care au spus-o deschis, pana la cadrul didactic care face greva foamei simtindu-se „jignita” personal de insusi Emanuel Barosso:

In momentul in care imi faci lista cu ce trebuie sa fac, in momentul in care imi faci cvorum, in momentul in care imi propui niste lucruri pe care Constitutia mea nu le prevede, iti depasesti cu foarte mult calitatea ta de presedinte al Comisiei Europene (detalii aici)  

Unde mai pui ziarul care propunea cititorilor un delir de persecutie? (link aici)


Dar lucrurile nu se rezuma la vara asta. Situatiile cotidiene intra in acelasi tipar, ca in exemplul acesta.


Iata ca si a doua ipoteza se verifica.

 

Posibila interpretare psihanalitica 

Ideea despre „neamestecul in trebile interne” tradusa psihanalitic prin angoasa paranoica de intruziune am mostenit-o de la tatal simbolic al catorva generatii de romani: nimeni altul decat Nicolae Ceausescu. In cheia operei freudiene se pot trage urmatoarele concluzii:

  1. Ca paranoicul Ceausescu, caruia realitatea i-a confirmat atat delirul de grandoare (cine mai are indoieli, sa vada filmul lui Ujica sau Casa Poporului, Canalul Dunare – Marea Neagra ori felul in care a ras mare parte din fata Bucurestiului), cat si delirul de persecutie (vezi inchisorile politice) a imprumutat patologia lui maselor care si-au gasit in el Idealul Eului, asa cum se relationeaza masele in raport cu orice conducator (cf. Freud, Psihologia maselor si analiza Eului, 1921) 
  2. Ca aceste atribute paranoice ale tatalui simbolic, chiar daca au fost resimtite ca asupritoare cand traia, au fost insusite de popor dupa ce l-au ucis, ca forma de doliu (cf. Freud, Totem si tabu, 1912-13 si Moise si religia monoteista, 1939 [34-38]) 
  3. Ca altfel nici nu se putea sa renuntam la Ceausescu, pentru ca fara reconstructia in eu a obiectului pierdut nici nu este posibila vreo renuntare (cf. Freud, Eul si Se-ul, 1923 ) 

Iata, deci, conjugand cele doua ipoteze, cea a domnului Vintila Mihailescu si cea exprimata ieri, in deschiderea Saptamanii manelelor la Cafe Gradiva, de Ciprian Taus, contributia mea personala ar fi ca functionarea bazata pe aparari paranoice care predomina la momentul actual in societatea romaneasca si care isi gaseste o expresie culturala foarte clara in manele este semnul doliului dupa Ceausescu. Dar acest doliu este unul mecanic, compulsiv, un doliu patologic in care obiectul pierdut in realitatea externa pare pierdut si in realitatea psihica. Am reconstruit atat de fidel acest obiect in noi, incat ne enervam inainte sa ni se fi gresit si ne lezam din te miri ce, fara sa ne dam seama pe cine imitam cu asta. Dar acest comportament ne arata ca Ceausescu suntem noi si grandiozitatea lui a devenit cosmarul nostru de zi cu zi. Astfel, asa cum André Green a vorbit despre nebunia privata, noi suntem zilnic indreptatiti sa vorbim de inversul ei: nebunia publica ce regleaza toate interactiunile sociale in Romania. Ca solutie psihica, nu mi se pare atat de rea pe cat suna. Pentru ca aceasta nebunie publica, pusa in context, cel mai probabil ne apara eficient de o epidemie de borderline.

Ştefan Lungu

este în formare în psihoterapia şi psihanaliza copilului şi a adolescentului.

DE ACELAŞI AUTOR

    document.write(„”);

Toate articolele acestui autor

*

Şi pentru că tot sunteţi aici…

...va solicităm sprijinul, dragă cititoare, dragă cititorule. Audiența noastră a crescut foarte mult, cu deosebire în ultima vreme. Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o publicație online unică, din câte cunoaștem, prin profil editorial, format și continuitate. Din 2007, am publicat mii de articole, eseuri, interviuri, știri, corespondențe și transmisiuni de la evenimente locale, naționale și internaționale, recenzii și cronici, anchete, sinteze și dosare, pictoriale, sondaje, opinii și comentarii - scrise, video, audio și grafice, de psihanaliză și psihoterapie de varii orientări, de psihiatrie, psihologie și dezvoltare personală, dar și sociale, educaţionale şi comunitare, pentru drepturile omului şi nediscriminare, culturale, literare și artistice, istorice și filosofice. Realizarea lor a presupus, cale de mulți ani, o muncă enormă, uneori „la foc continuu” ori „în direct”, consacrând nopți, weekend-uri și vacanțe. Au fost necesare felurite resurse, implicare și bani, toate în regim de voluntariat.

Faptul că ne citiți și că reveniți mereu ne încurajează și ne arată că suntem pe drumul bun. Ca publicație de tip magazin independentă editorial, nefinanţată, apărând într-o piață media vastă și cu mari resurse, avem nevoie de susținerea dv. pentru a face mai departe jurnalism psi de calitate. Fiecare contribuție de la dv., mai mare sau mai mică, este foarte importantă pentru a putea continua.
 Susţineţi Cafe Gradiva cu 1 euro sau mai mult - durează doar un minut. Vă mulţumim! 

Cafe Gradiva

Cafe Gradiva

Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este un magazin online de psihologie, psihoterapie, psihanaliză şi psihiatrie şi cu deschidere spre sfera artistică şi culturală, educaţională, socială şi a proiectelor comunitare.

Citiţi şi

Cum se face psihanaliza critica? (2) Despre ura
Cafe Gradiva

Cum se face psihanaliza critica? (2) Despre ura

by Cafe Gradiva
22 noiembrie 2020
Google celebreaza 129 de ani de la nasterea lui Hermann Rorschach
Cafe Gradiva

Google celebreaza 129 de ani de la nasterea lui Hermann Rorschach

by Cafe Gradiva
8 octombrie 2020
Gabriela Novaro cântă „Villa Freud”
Cafe Gradiva

Gabriela Novaro cântă „Villa Freud”

by Cafe Gradiva
22 noiembrie 2020
Load More
Next Post
Jean-Michel Vives, La voix sur le divan : musique sacrée, opéra, techno, Aubier, Mai 2012

Jean-Michel Vives, La voix sur le divan : musique sacrée, opéra, techno, Aubier, Mai 2012

Comments 7

  1. Ioana M. says:
    13 ani ago

    Foarte interesanta ipoteza. Ma intreb insa daca societatea bastinasa nu se afla intr-o functionare de acest tip cu mult, mult timp inainte de revolutie. Mi se pare ca teroarea la care am fost supusi de la Dej incoace ne-a adus aici. Doliul dupa Ceausescu e doar un ingredient adaugat tarziu…
    Nu e incitanta teza ca ne aflam intr-o epoca regresiva datorita celor care ne conduc? Nu intamplator, cred, a propos de incapacitatea de doliu si schimbare, presedintele actual sta in "casa mortului"…si se fantasmeaza un Ceausescu mai bun, care domneste doar 10 ani…

    Răspunde
  2. Stefan Lungu says:
    13 ani ago

    In ce priveste teroarea, Ioana, ai dreptate ca a inceput cu Dej. Arestarile din anii '50 au fost cele mai atroce. Dar trasatura paranoica, la care ma refer eu in articol, ii apartine lui Ceausescu. Iar cel care sta la propriu in "casa mortului" este Parlamentul care isi are sediul in Casa Poporului – mausoleul grandomaniei ceausiste, pe santierul caruia au murit atatia detinuti vinovati ca au citit o carte , ca au avut valuta sau ca au corespondat cu cineva din alta tara – lucruri care astazi ni se par firesti. Faptul ca Parlamentul isi are sediul in Casa Poporului e o dovada evidenta de identificare cu Ceausescu.

    Răspunde
  3. Ioana M. says:
    13 ani ago

    Ai dreptate, mortul e peste tot. Oare romanii or sa simta vreodata vinovatie pentru procesul si executia lui Ceausescu? Ceva miscari in sensul asta au fost, dar nesemnificative, din pacate. Istoria ii refuza reparatia dictatorului. Pana la urma poporul l-a eliminat pe cel pe care-l resimtea ca pe un pericol de anihilare la adresa lui.
    Cat e angoasa paranoida, asta Klein ne explica. Daca amenintarea vine dinauntru fara niciun corespondent in realitatea externa, abia atunci putem vorbi de pozitie schizo-paranoida. Altfel, e serios de discutat daca uciderea n-a fost un act justificat de supravietuirea celor multi in dauna unuia singur.

    Răspunde
  4. Stefan Lungu says:
    13 ani ago

    Eu am spus ca Ceausescu era paranoic. Bineinteles ca inlaturarea lui in '89 a fost un act sanatos. Identificarea (mai mult sau mai putin inconstienta) cu el e un simptom social de data mai recenta, a carui cristalizare coincide cu aparitia functionarii paranoice in manele, in presa si in interactiunile de zi cu zi cu oamnii de pe strada, de la ghiseul institutiilor statului si din trafic. Maneaua aici e tratata prin prisma psihologiei multimilor. Daca Freud a avut dreptate si conducatorul este Supraeul multimii, atunci avem de-a face cu un Supraeu persecutor (si aici ne apropiem de Klein)care a incetat sa mai aiba un corespondent in realitatea externa(pentru ca a murit in '89). Recursul tau la Klein e clarificator, multumesc. Q.E.D.

    Răspunde
  5. Ioana M. says:
    13 ani ago

    Ma intreb daca Freud a avut dreptate si in cazurile particulare de conducatori nebuni. Ceausescu era paranoic, e adevarat. Dar el a esuat in rolul de supraeu, cel putin in ultima parte a domniei. Cred ca i-a iesit mult mai bine rolul de se. Ceausescu a reusit sa conglomereze un tip de functionare sociala mai aproape de inconstient, mi se pare mie, in care supravietuirea si satisfacerea erau scopurile existentei marunte. Iar astazi, da, situatia e usor asemanatoare. Dar ne departam de la manele (din fericire, as adauga eu).

    Răspunde
  6. Stefan Lungu says:
    13 ani ago

    Trebuie sa te contrazic, pentru ca in Prelegeri de introducere in psihanaliza, serie noua (1933 [32]) Freud spune negru pe alb ca "Supraeul se cufunda in Se" si chiar deseneaza asta (p.601, Opere esentiale, Ed. Trei 2010). Deci e in natura Supraeului sa-si dea de gol originea din Se. Si ce naste din pisica, soareci mananca, nu? Asa ca nu a esuat, ci a facut parcursul firesc. Cat despre cazurile particulare: Freud schiteaza o teorie generala in care functiile pot fi asumate de orice fel de oameni, fie ca sunt buni sau nebuni. Prefer sa nu falsific gandirea lui Freud doar pentru ca duce la concluzii neplacute. Ori se verifica teoria lui, ori nu se verifica. Or, tocmai manele – de care, iata, nu ne departam! – se dovedesc a fi expresia de mare acuratete a functionarii paranoice care modeleaza azi relatiile sociale in tara noastra. Acest fenomen cultural merita atentia fara prejudecati a oricarui psiholog. Iar discutia pe care o avem in acest spatiu de comentarii ma bucura pentru ca, desi tu ai sentimentul ca ne indepartam de subiect, nu facem decat sa ii aprofundam esenta.

    Răspunde
  7. Ioana M. says:
    13 ani ago

    Tot respectul pentru cei care il lectureaza pe Freud cu atentia cuvenita. Eu inca ma lupt cu reactia inversa.
    Povestea cu scufundatul ma face sa zambesc. Sigur, dupa Freud totul porneste din haosul inconstient. Klein nu ar fi de acord cu ipoteza. Nici relationalistii.
    Acum, e de discutat ce inseamna supraeu social. Poate aduci tu elemente documentate. Eu banuiesc ca ar trebui sa insemne lege, respectul legii si toleranta fata de diferenta in conditiile respectarii legii. A refuza legea, orice reglemeteaza ea, e un fel de a denega realitatea sociala. Un fel de a ma pune pe mine in fata celorlalti, a ma face ca nu exista un celelalt cu interese contrare. Asta inseamna a fi bebelus in funstionarea schizo-paranoida.
    Primele exemple oferite de folclor urban, mai degraba decat manele, muzicile predecembriste, sa le zicem asa, sunt niste tanguieli care aduc cu "tanjitul" din starea de doliu pe care Klein o descrie ca fiind sanatoasa. Dar ma intreb daca de dragul demonstratiei alegerile nu au fost subiective. Oare atunci nu se canta subversiv, de pilda?
    Cred ca involutia asa cum a fost ea ilustrata se poate rezuma la ceva esential: romanii si-au pierdut capacitatea de a face haz de necaz. Tranzitia pare sa o faca formatia Azur si a contemporanilor, care inca mai lucreaza cu perceptia derizoriului realitatii ca factor declansator de umor.
    Discursul lui ACM se situeaza in registrul fantasmei, realitatea e abolita, de aici si regresia. Ca vorbim de parari paranoide sau de omnipotenta narcisica, aici nuantele probabil ca difera in functie de exemplele alese.
    Cand Vintila Mihailescu zice "tara mea ca o manea", asta e un fel sanatos, dupa mine, de a recupera umorul.
    Nu subscriu la felul asta de a vedea realitatea, pur si simplu pentru ca stiu ca in tara asta cultura subzista, intr-un fel miraculos. Si ar fi pacat sa traim cu deziluzia impotentei noastre, cata vreme nu suntem impotenti…Omnipotentii sunt adevaratii impotenti, din pacate pentru ei. Noi astilalti vom supravietui intr-un fel sau altul.

    Răspunde

Lasă un răspuns Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sunt de acord cu Termeni şi condiţii şi Acord de confidenţialitate.

Promovaţi-vă evenimentele la Cafe Gradiva! Promovaţi-vă evenimentele la Cafe Gradiva! Promovaţi-vă evenimentele la Cafe Gradiva!

Ca la carte

trauma propriei agresivitati Ruppert
Psihologie

Trauma propriei agresivităţi sau biografia traumei ca program psihic autodistructiv

1 mai 2025
Cand terapeutul-vrajitor da din cap plin de intelepciune
Cafe Gradiva

Cand terapeutul-vrajitor da din cap plin de intelepciune

8 octombrie 2020

Terapeuţi

Psihoterapeut Dorin Bîtfoi în Bucureşti

Psihoterapeut Dorin Bîtfoi în Bucureşti, sector 4

26 martie 2025
psihoterapeut Gabriela Tudor Popescu în Braşov

Psihoterapeut Gabriela Tudor Popescu în Braşov, Carpaţilor 13

28 mai 2023
Psihoterapeut Alina Neagoe în Constanţa

Psihoterapeut Alina Neagoe în Constanţa, Traian 70

28 mai 2023
psihoterapeut Teodora Dobrescu în Bucureşti

Psihoterapeut Teodora Dobrescu în Bucureşti, sector 3

25 aprilie 2025
Psihoterapeut Alexa Bîtfoi în Bucureşti

Psihoterapeut Alexa Bîtfoi în Bucureşti, sector 4

11 august 2024
Cafe Gradiva - Psihoterapie, psihanaliza, psihiatrie, psihologie

Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o revistă magazin online de psihoterapie, psihanaliză, psihologie şi psihiatrie, cu interese în sfera culturală şi artistică, socială, educaţională şi comunitară.

Urmăreşte-ne

Caută terapeut

Psihologi | Braşov | Bucureşti | Sector 4 | Constanţa | Psihoterapeuţi | Braşov | Bucureşti | Sector 3 | Sector 4 | Constanţa | Psihoterapeuţi psihanalişti | Bucureşti | Sector 4 | Constanţa

Psihologi online | Skype | WhatsApp | Zoom | Psihologi la telefon | Psihoterapeuţi online | Skype | WhatsApp | Zoom | Psihoterapeuţi la telefon | Psihoterapeuţi psihanalişti online | Skype | WhatsApp | Zoom | Psihoterapeuţi psihanalişti la telefon

Primeşte Cafe Gradiva pe email

  • Despre
  • Autori
  • Termeni şi condiţii
  • Acord de confidenţialitate
  • Cookies
  • Contact

© 2020 Cafe Gradiva - Pshanaliza, psihoterapie, psihiatrie, psihologie.

No Result
View All Result
  • Ştiri
  • Evenimente
  • Gradiva Podcast
  • Cauta terapeut
  • Terapeut? Înscrie-te!
  • Scrie la noi
  • Promovează
  • Newsletter
  • Contact

© 2020 Cafe Gradiva - Pshanaliza, psihoterapie, psihiatrie, psihologie.

Utilizăm module cookie pentru a vă asigura că beneficiați de cea mai bună experiență pe site-ul nostru. Mai mult aici.
×