in timpul celor 5 ani cat m-am pregatit sa devin psihiatru, au fost 3 luni in care ma duceam zilnic la o sectie a spitalului colentina, pentru stagiul de medicina interna. fusesem dat in grija unei doctorite, o femeie de vreo patruzeci de ani (poate mai mult, poate mai putin cu cinci ani, nu am fost niciodata bun la a ghici varsta corpurilor oamenilor). mi-a spus pe un ton ferm ca trebuie sa vin, de luni pana vineri, de la 8 la 13.
in fiecare dimineata, acelasi ritual se intampla fara abatere in salonul de 8 sau 10 paturi, fiecare pat ocupat de un pacient cu ciroza hepatica. (poate ca mai era si cate un barbat cu alta suferinta din zona burtii, dar era clar ca specialitatea salonului – sau a doctoritei? – era ciroza).
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
