Ideologia agapé-filía

Concupiscentia este forma erosului care urmărește aproprierea (procesul de intrare în posesie) a unui maxim de obiecte, în vederea bucurării. Biserica a condamnat mereu acest eros, propunând formele sublimate care sunt agapé (iubire, într-un sens transmundan – termen teologic – sau filía (prietenia, sau alte forme de iubire non-sexuală). Religia nu face decât să reglementeze o necesitate „morală”; aceasta din urmă, la rândul ei, apare din nevoia de-a limita trăsătura cea mai general umană care este concupiscentia. Despre concupiscentia am vorbit implicit când am postulat că omul-om (homo sapiens) este specia care s-a selectat datorită aptitudinii de a face pro-vizii (pre-viziune). Cei care nu au beneficiat de mutații favorabile concupiscenței au dispărut.

Omul adună. (Omul este veveriță). Homo economicus și homo sexualis sunt două ipostaze ale homo concupiscens, animal excessivum.

Dar omul, în același timp, realizează că excesele excesive suscită dificultăți. De pildă, antrepozitele devin prea mari, greu de gestionat. Apar paraziții, șoarecii, incontrolabili cu toată asocierea pisicilor în gospodărie. Acest proces trebuie înțeles ca unul istoric-antropologic concret, dar și în sens metaforic. Filía și agapé apar ca invenții geniale pentru a mărgini concupiscentia. Dacă mănânci prea mult te îmbolnăvești. Trebuie să apară o ideologie care să limiteze efectul benefic al concupiscenței, care a născut pe om.

Există o ideologie de clasă, cum a văzut Karl Marx; dar există o ideologie a omului in genere, generată odată cu pro / previziunea, o ideologie imemorială, pornită din necesitatea antropologică de-a limita principala trăsătură a acelui animal excessivum care este omul, concupiscentia. Ideologie pe care aș numi-o agapé-filía. Ea străbate ca un fir roșu toate sistmele de morală, religioase și / sau laice.