Un singur răspuns este posibil: concupiscenţa, parametrul cel mai remarcabil al psihologiei umane. Amintesc celebra metaforă freudiană (exprimată, dacă nu mă înşel, mai întâi în Dincolo de principiul plăcerii: raţiunea este un călăreţ pe un cal care s-a ambalat (calul reprezentând fondul pulsional). Călăreţul poate avea impresia că îşi mână calul; în realitate acesta face ce vrea el. Acesta era profundul pesimism al întemeietorului psihanalizei. De aceea el nu dă sfaturi, refuză „soluţiile raţionale”; se bazează pe o evoluţie internă a analizandului, pe elaborarea nevrozei de transfer.
În toate vremurile, soluţia a fost urgia*: războaie, revoluţii evenimente sociale distructive care lasă un vid şi cer reconstrucţia. Consumaţia este relansată; datorită „purificării prin foc” procesul de acumulare (provizionare) reîncepe. Niciodată un analist nu a împiedicat un dezastru social, cel mult l-a putut cataliza (Marx, un bun exemplu). Niciodată un analist nu a sugerat o soluţie care să nu încapă în mintea unui om de bun simţ. Şi mai există profeţii! Aceştia au fost împărţiţi în două: unii emit profeţii care nu se realizează; de aceea sunt consideraţi binefăcători (prin profeţie au creat teama, care i-a cuminţit pe oameni şi a dus la evitarea dezastrului). O altă categorie de profeţi anunţă dezastre care se vor şi petrece. Ei fac parte, din viitor, sunt ambasadorii viitorului în prezent.
* Voi reveni asupra paralelei urgie / orgie.
 Ion Vianueste psihiatru, romancier, memorialist, eseist, un observator constant şi atent al vieţii intelectuale şi publice de la noi şi de pretutindeni. |
DE ACELAŞI AUTOR
Toate articolele acestui autor
Foto: John Jude Palencar, Storm Worship (The Storm Twins)
Ne mai revenim putin din Freud, totusi?…
Necesitatea catastrofei, pe care o postulati, e interesanta: dar de ce tip e susceptibil sa fie, concret, aceasta? Sau vreti doar sa ne spuneti ca ati observat venirea iernii, ploaia, dispunerea nelinistitoare a norilor?
Cu ce idee freudiana, mai exact, nu sunteti de acord?
Aveti raspunsul despre urgie chiar in acest remarcabil eseu: concupiscenta. Chiar nu vad rostul ironiei din finalul comentariului dv.