Ne e greu că suntem departe unul de altul, e urât,
spune Andrei, în vârstă de 43 de ani.
Noi am stat permanent împreună, exact ca tinerii,
îl completează Simona, concubina lui mai tânără cu un an.
Avem vârsta asta și ne ținem de mână pe stradă. Sau, mă iertați… ne sărutăm. Sau în autobuz, ea pune capul pe umărul meu. De multe ori, lumea se uită ciudat la noi. Se uită așa, [ca şi cum ar spune]: ce e cu bătrânii ăștia?.
– Sună ca o poveste banală de dragoste. Neobișnuitul ei e că se petrece în stradă, în lumea invizibilă a persoanelor fără adăpost din Bucureşti. Andrei și Simona, beneficiari ai asociaţiei Samusocial, au rămas fără casă anul trecut și de-atunci trag din greu să se redreseze. Mai departe, vă prezentăm povestea lor, aşa cum au ales ei să ne-o împărtăşească.
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
