Psihanaliza şi masa de revelion

Nu am pus titlul la mişto. În Learning from Experience, Bion tratează cu toată seriozitatea modelul pe care îl propune pentru dezvoltarea gândirii: acela al hrănirii. Şi nu e întru totul o alegorie, pentru că are o baza cât se poate de reală în faptul că prima şi cea mai importantă experienţă emoţională a unui om este hrănirea la sân. Această experienţă emoţională asociată cu mâncarea va fi folosită ca model pentru toate celelalte experienţe care vor urma. Hrănirea, afectivitatea şi gândirea vin la pachet încă de la începutul vietii.

Cu modelul hrănirii, el pune la dispoziţia psihanalizei o alternativă la ambiguitatea dihotomică a conceptului de pulsiune, apropiindu-se mai mult de psihiatria modernă şi de neuroştiinţe. Nu cred că este cazul să-i imputăm nimic lui Freud fiindcă Bion are, faţă de el, norocul de a se fi născut ulterior beneficiind, astfel, de pe urma avansării cercetării ştiinţifice în ansamblul ei. Pe vremea părintelui psihanalizei, fizica era aceea care adusese cele mai relevante dovezi despre funcţionarea psihică şi neurologul Freud avea la îndemână experimentele lui Douchenne de Boulogne (profesorul lui Charcot, al carui elev Freud a şi fost pentru un an) care stimula nervii cu ajutorul curentului electric. Nu-i de mirare că Freud a conceput, la vremea lui, mintea ca pe un sistem închis bazat pe acumulare şi descărcare de energie psihică. Dar între timp a intrat în schemă şi chimia, care a furnizat date importante despre felul în care functionează mintea, date ce nu mai pot fi ignorate. Deşi diversi fani ai psihanalizei discreditează azi medicaţia psihiatrică, clinicieni şi teoreticieni importanţi ca André Green sunt foarte recunoscători introducerii medicamentelor în tratamentul bolilor psihice. Chimia, însă, nu şi-a adus contribuţia doar cu privire la funcţionarea psihotică a minţii, ci şi în lucruri simple la care nici nu ne prea gândim şi pe care, cât suntem sănătoşi, le luăm drept fireşti. Buna-dispoziţie, calitatea somnului, apetitul, ba chiar şi comportamentul sexual sunt direct influenţate de nivelul de serotonină, de exemplu. Ce legătură are asta cu masa de revelion? Ei bine, mâncarea îşi spune cuvântul în ce priveşte nivelul de serotonină, unele alimente stimulând, altele inhibând producţia ei. Aşa că la instalarea depresiei vor da o mâna de ajutor şi obiceiurile alimentare. Că doar suntem oameni, nu intelecte pure, ca să ne deprimăm numai de la idei.

Să revenim la Bion. Dacă a mânca e experienţa emotională care stă la baza gândirii înseşi, atunci merită să îi acordăm toată atenţia. Aşa că vă propun un exerciţiu practic de psihanaliză aplicată al cărui cadru e Explicit Foodity, adică noul meu blog de gătit.

El se deschide cu postări despre Pomana peştelui  şi despre o Raţă cu portocale luate de la gura copiilor precum şi o reţetă inspirată din colindul cu capra – soluţiii pe care le-am gândit ca pe nişte variante de resemnificare a compulsiei la repetiţie asociată traumei culinare a sărbătorilor de iarnă, când tradiţia (acest alt nume al supraeului) ne cere să mâncăm prea mult şi prea aceleaşi feluri de mâncare în fiecare an: pomana porcului, sărmăluţe şi salată boeuf.

Încep cu câteva alternative tocmai pentru că Bion (în acelaşi text în care arată că modelul gândirii e hrănirea) spune că apariţia gândirii se sprijină pe un punct extern care, pentru bebeluş, este mintea mamei. Dar celor care nu mai sunt bebeluşi, sper că acest blog le va servi ca punct extern sau sursă de inspiraţie ori de câte ori vor să mănânce cu alt scop decât subzistenţa. Plăcerea, de exemplu, este un motiv mai demn. Să aveţi sărbători plăcute!

Ştefan Lungu este în formare în psihoterapia şi psihanaliza copilului şi a adolescentului.

DE ACELAŞI AUTOR

document.write(„”);

Toate articolele acestui autor