Un medic psihiatru francez a fost condamnat marţi la un an de închisoare cu suspendare pentru omor involuntar.
Danièle Canarelli, în vârstă de 58 de ani, ar fi comis o „eroare gravă” în cazul pacientului său Joël Gaillard, aflat în tratament de patru ani, prin nedepistarea faptului că acesta ar fi o ameninţare potenţială.
În martie 2004, la trei săptămâni după fuga sa de la întâlnirea cu Danièle Canarelli de la spitalul marseiez Edouard-Toulouse, Joël Gaillard, diagnosticat cu schizofrenie paranoidă, a omorât cu toporul un bătrân octogenar, companion al bunicii sale.
Pacientul este cunoscut pentru comportament violent, având la activ şi un incendiu premeditat şi o tentativă de crimă.
Danièle Canarelli s-a apărat spunând că a avut probleme cu stabilirea diagnosticului, dar respingând acuza de neglijenţă. Cu toate acestea, unul dintre specialiştii chemaţi în instanţă, Jean-Claude Archambault, a mărturisit că toţi medicii care l-au examinat pe Joël Gaillard începând cu anul 2000 i-au pus acestuia diagnosticul de
psihoză cu sindrom delirant de tip paranoid şi trăiri persecutorii […] conducând la o situaţie periculoasă limpede.
Pentru Archambault este inexplicabil cum Canarelli n-a luat în seamă acest diagnostic, ci a persistat într-o opinie contrară, a absenţei oricărei patologii la Joël Gaillard.
Judecătorul de instrucţie a arătat că Danièle Canarelli a dat dovadă în mai multe rânduri de neglijenţă, care a favorizat trecerea violentă la act a pacientului.
Tribunalul s-a pronunţat cu privire la o formă de orbire a psihiatrului şi i-a imputat că nu a ascultat de sfatul colegilor săi de a-l interna pe pacient într-o unitate specială (deşi, pe de altă parte, Canarelli însăşi avea, se pare, îndoielile sale în legătură cu pacientul).
Danièle Canarelli a primit ca sentinţă un an de închisoare cu suspendare şi trebuie, în plus, să plătească 8 500 de euro celor doi fii ai victimei.
Sentinţa tribunalului în acest caz este fără precedent în Franţa şi stabileşte noi standarde. Unul dintre sindicatele psihiatrilor francezi, Syndicat des psychiatres d’exercice public (SPEP), care şi-a declarat sprijinul pentru Danièle Canarelli, şi-a exprimat totodată îngrijorarea că prin această sentinţă a fost stabilit un precedent periculos, prin care orice decizie a psihiatrilor va fi de acum pusă la îndoială, indiferent de complexitatea situaţiilor avute în vedere.
Surse: http://www.lemonde.fr/societe/article/2012/12/18/la-psychiatre-d-un-patient-meurtrier-condamnee-a-un-an-de-prison-avec-sursis_1807975_3224.html, http://www.spep.fr/joomla/index.php?option=com_content&view=article&id=214:le-spep-apporte-son-soutien-au-dr-canarelli, http://www.lemonde.fr/idees/article/2012/12/19/la-psychiatre-et-l-assassin-un-jugement-courageux_1808228_3232.html, http://news.doctissimo.fr/Psycho/La-judiciarisation-de-la-psychiatrie-me-semble-etre-ineluctable-29754, http://www.rue89.com/2012/12/19/la-psychiatre-dun-patient-meurtrier-condamnee-ce-que-dit-la-loi-237952, http://www.reuters.com/article/2012/12/18/us-france-murder-psychiatrist-idUSBRE8BH13X20121218, http://www.globalpost.com/dispatch/news/regions/europe/france/121219/french-psychiatrist-guilty-manslaughter-danielle-canarelli-joel-gaillard
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
poate evaluarea riscului pacientilor , in general, si al acestui pacient, in acest caz particular, nefiind parte a unui protocol periodic aplicat, a fost trecuta cu vederea sau, in cel mai bun caz, minimizata. in Franta nu exista un standard general aplicat de avaluare al riscului pacientilor in ceea ce priveste potentiala autovatamare si vatamarea celor din jur. poate , uneori, "bifarea casutelor" poate fi un bun instrument macar de acoperire juridica daca nu de preventie. poate…
De ce este important numai"acoperirea juridica"?Soarta pacientului nu? Cum ar trebui interpretat cazul unuia care debusoleaza si apoi paraseste clientul?Despre acest caz veti auzi in curand.
Accentul cade nu pe "acoperirea juridica" (psihiatrul nefiind aici deloc "acoperit", precum se vede), ci pe precedentul creat, de interventie judiciara in psihodiagnosticare.
Un precedent periculos, pentru ca "evaluarea riscului pacientilor" se afla mai intotdeauna, odata cu diagnosticarea lor, sub semnul probabilitatii – cazurile psihiatrice fiind complexe si neunivoce.
Eu as vedea de aceea cazul psihiatrului francez – depasind discutia "orbirii" sale, se pare ca destul de bine probata – pe fondul unei anumite atmosfere din ultima vreme de interventie in procedurile psihiatrice si psihoterapeutice, pe diferite motive / pretexte – precum aici, ori cat priveste evaluarea si plata costurilor unei terapii de casele de asigurari, conform unor "criterii de reusita" si de normare in timp a terapiei (v. scandalul britanic, despre care am discutat la Gradiva nu o data).