Neoliberalismul se caracterizează printr-o istoric-neîntrecută proliferare a concupiscentia. Banul se reproduce pe sine, prin „economia de cazinou” (produsele derivate). Dezechilibrul între bucurare și proviziune este maxim, în favoarea celei de a doua. Din creativă, tendința devine dezadaptativă. Ideologiile vechi, de tip agapé-filía, își dovedesc ineficiența (dintr-o anume uzură?) pentru a frâna concupiscentia.
Este izbitor că discursul general asimilează starea de bine a societăților (le bien-être, the well-being) cu creșterea. Nu există alternativă la creștere; crizele sunt necesare, sunt pauze spre a relua creșterea, mai târziu, după o descongestionare (sau o sângerare?). Un alt mijloc este războiul cu distrugerile inerente și vastul program de reconstrucție care îi urmează. Azi se evocă posibilitatea descreșterii: ea se afirmă ca o posibilă ideologie dominantă a veacului. Sau chiar ca un program! Dacă am investi capital, imaginație, ingenozitate în descreștere? Cum să trăim mai bine (aspectul pro / previzional) consumând mai puțin? Cum să nu mai creștem simțindu-ne bine? Mai bine ca înainte? Cum să ajungem la o redefinire a nevoilor? Deci: este decreșterea ideologie sau program sadea? Poți creea, de toutes pièces, un om care să contrazică pe animal excessivum în chipul cel mai radical? Răspunsul pe care îl va da istoria mi se pare absolut determinant.
Alternativa la descreșterea programată este cea neprogramată, cu cortegiu ei de suferințe, ceea ce, să recunoaștem, este mai tipic-uman. (Raționalitatea fiind o legendă despre om, nu o realitate primordială a animal excessivum).
Ion Vianueste psihiatru, romancier, memorialist, eseist, un observator constant şi atent al vieţii intelectuale şi publice de la noi şi de pretutindeni. Subscrieţi la Cafe GradivaPrimiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens. Urmăriţi-ne pe WhatsAppAbonaţi-vă la Newsletter |
DE ACELAŞI AUTOR
Toate articolele acestui autor
Cred ca un program de tipul descresterii sau macar al mentinerii la un nivel constant nu e chiar improbabil. Poate ca omenirea ajunge sa-si puna si problema moderatiei ca alternativa la concupiscenta. Sau, cautarea placerii neputand fi moderata, poate fi deviata inspre placeri mai putin consumatoare de resurse.
Ideologie? Nu cred, ideologia vine inaintea realitatii, pe cand aici realitatea ne-a depasit de ceva vreme.Opinia mea.
@Ioana
Intrebarea este daca natura umana poate fi infranta… ca 'psi' am tendinta sa nu cred… totusi ar trebui sa procedam CA SI CUM am crede ca ideile pot schimba ceva.
Ideologia înaintea realitatii… intr-o lume circulara nu exista 'inainte' si 'inapoi'
Multumesc pentru comentar,
I.V.
Si totusi, oricat de sceptic ar fi psihologul, el tocmai asta face, lucreaza cu speranta ca natura umana poate fi imblanzita prin intelegere. Cine stie?
Traim intr-o lume circulara? Asta e o ipoteza…