Trei iezi cucuieti, usa mamei descuieti

Un nou dialog, de data aceasta despre formele foarte precoce de reprezentare ale psyche-ului si despre inscriptia foarte timpurie a legaturii.

Copilul: imi place sa pun mana pe burtica
Terapeutul: si tu ai fost la mami in burtica
Copilul: da, cantam cand eram acolo. Trei iezi cucuieti, usa mamii descuieti…
Terapeutul: si dupa un timp chiar s-a deschis usa
Copilul: numai dupa ce m-am asigurat ca nu e lupul cel rau

Cititorul se poate intreba, citind dialogul, daca putem vorbi despre o astfel de amintire precum cea pe care o enunta copilul. Cum poate exista in psihicul sau inscrisa o astfel de amintire, atunci cand gandirea inca nu exista? Cum poate aparea o reprezentare in afara ideilor?

In continuarea studiilor lui G. Haag care a vorbit despre protoritm, S. Maiello a facut cercetari in Italia (1998) asupra dezvoltarii bebelusului. Plecand de la faptul ca in viata prenatala copilul este in contact auditiv cu vocea mamei si cu ritmul respiratiei si al batailor inimii, ea a introdus notiunea de audiograma ca forma initiala de reprezentare. In dezvoltarea normala apare transformarea impresiilor auditive intr-o figurare specific auditiva, care ar putea fi calificata drept audiograma. Ar fi un prim continator reprezentational. Gandirea mamei organizeaza mai intai reprezentarea copilului in audiograma.

Asadar, copilul aduce in terapie una din primele sale reprezentari, un ecou al vocii mamei sale care ii canta. O mediere sonora intre inauntru si afara care poarta cu ea atat siguranta si tandretea, cat si pericolul si angoasa. Aceasta audiograma, aceste reprezentari permit construirea unui protoritm care indeplineste rolul de prim continator si are o functie de filtru si de transformare. In acest sens, spatiul psihic grupal infantil se structureaza initial pe un protoritm, in baza caruia se diferentiaza un „preobiect” si un „pre-eu”, dupa terminologia lui Tustin. Protoritmul este una din formele de reprezentare psihica.

Structurile protoritmice permit transformarea legaturii narcisice in legatura obiectala si prin consecinta permit diferentierea nivelurilor diferite ale invelisului psihic. Aceste structuri ritmice functioneaza ca spatii de sprijin, cand ele pastreaza un ritm constant, si ca spatii de retragere a sprijinului, cand ele sunt aritmice. In primul caz ele au un rol continator si in al doilea de recipient, ceea ce permite diferentierea intre continator si continut. Acest efect organizator sau dezorganizator al ritmului da spatiului grupal o functie de sprijin sau de retragere a sprijinului.

Dar acest dialog ne duce cu gandul si la ceea ce Winnicott numeste transfer precoce. Acesta corespunde aspectelor cele mai arhaice ale legaturii transferentiale. El afirma ca dezvoltarea emotionala primitiva leaga functia analistului izomorf de cea a ingrijirii materne. In acest tip de transfer nu trecutul revine in prezent, ci mai degraba prezentul se transforma in trecut. Fenomenul transferential are aici o realitate imediata, ceea ce obliga analistul sa faca fata, nu cu bagajul sau interpretativ verbal, ci cu atitudinea sa. Dezvoltarea afectiva primara este inaccesibila interpretarii; este vorba de a o lasa spontan sa se reconstruiasca.

Vocea mamei functioneaza precum un dublu al copilului, rol pe care il joaca si vocea terapeutului. Dialogul reprezinta reprezintarea unei istorii arhaice, prenatale si o incercare de simbolizare a angoaselor. Capra cu trei iezi devine reperul simboligen cultural pe care ne putem sprijini pentru a putea gasi semnificatii. Daca capra ar putea reprezenta mama, daca lupul ar putea reprezenta tatal si copilul s-ar putea identifica cu unul dintre cei trei iezi, singurul care a supravietuit, ne putem intreba ce s-a intamplat cu ceilalti doi si ce fel de lupta pe viata si pe moarte a presupus insasi prenatalitatea?

– Dragii mamei copilasi ! Eu ma duc in padure ca sa mai duc ceva de-a mancarii. Dar voi, incuieti usa dupa mine, ascultati unul de altul, si sa nu cumva sa deschideti pana ce nu-ti auzi glasul meu. Cand voiu veni eu, am sa va dau de stire, ca sa ma cunoasteti, si am sa va spun asa:

Trei iezi cucuieti
Usa mamei descuieti!
Ca mama v-aduce voua:
Frunze-n buze,
Lapte-n tate,
Drob de sare
In spinare,
Malaies
In calcaies
Smoc de flori
Pe subsuori.
Auzit-ati ce-am spus eu?

(Ion Creanga, Capra cu trei iezi)