Odată cu absolutizarea din capitalism a mărfurilor şi a valorii de schimb, expresivitatea starurilor porno s-a schimbat, devenind mai sfidătoare; poziţiile mai complicate şi animate, ca şi cum modelele ar exagera intenţionat indecenţa lor, astfel arătându-şi competenţa de a fi expuse obiectivului. Această fază extremă este specifică timpului în care trăim. Istoricii de film consemnează o scenă din producţia Summer with Monika (1953, r.Ingmar Bergman) ca fiind de o noutate tulburătoare. Este vorba despre scena în care protagonista, Harriet Andersson, îşi fixează deodată privirea, pentru câteva secunde, pe obiectivul camerei de filmat.
Aici, pentru prima oară în istoria cinematografică,
afirmă regizorul Ingmar Bergman,
este stabilită o legătură directă între lipsa sentimentului de ruşine şi spectator.
De atunci încoace, pornografia s-a folosit de această banală procedură: în timpul executării celor mai intime mângâieri, starurile porno se uită cu hotărâre în obiectiv, arătând că ele sunt interesate mai degrabă de spectator decât de partenerii lor.
 Alexa Pleşcaneste psiholog. |
DE ACELAŞI AUTOR
Toate articolele acestui autor
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
