Iată două citate din frumoasa carte a lui Marc Pautrel, Un voyage humain, despre dorinţa paternităţii. Ştiu, nu e ce-mi place mie mai mult, dar romanul lui Marc Pautrel e atât de captivant şi de just scris, încât merită să nu treacă neobservat. Este şi concis, abia dacă are o sută de pagini… Un motiv mai mult pentru a-l face cunoscut.

În timp ce stă pe gânduri dacă să-i trimită un text femeii iubite, naratorul meditează: cum lucrurile cu adevărat importante merită să fie lăsate scrise, scriitura pe hârtie este, iată, forma superioară a limbajului.

Sunt total de acord cu el atunci când observă că sexul în sine nu există, nu prezintă nici un interes, uităm tot imediat ce s-a terminat, sexul în sine nu lasă nici o urmă. Nu facem amor decât atunci când există posibilitatea, fie chiar infimă şi doar teoretică, de a declanşa ceva, de a produce consecinţe.

Traducere de D. L. Bîtfoi