Acum puteţi afla în doi paşi simpli dacă sunteţi sau nu psihopat.
Pasul 1 – citiţi cu atenţie:
- Un pastor mai rezistent este torturat cu fierul încins, cu cuţite, este bătut; printr-o conductă i se trimit şobolani flămânzi în celulă, de care trebuie necontenit să se apere – e nevoit să stea în picioare două săptămâni încontinuu. În cele din urmă, este adus fiul de 14 ani, care este bătut în faţa lui până la moarte.
- După ce a executat 15 zile de carceră, un deţinut de la Canal este dus la infirmierie cu cangrene la ambele picioare pentru că fusese legat cu lanţuri peste cizmele de cauciuc. I-au fost scoase cizmele, dar picioarele putrezite i-au rămas înăuntru; deţinutul de 23 de ani a murit în chinuri, fără să primească vreo medicaţie.
- Unul dintre torţionarii de la Suceava, sublocotenentul Petre Marici (…) se arată foarte violent, inclusiv cu copiii, pe care îi dezbracă la piele şi îi întinde în curte, cu faţa în jos, pentru ca apoi să sară pe ei de pe prispa casei.
- Reeducarea înseamnă şi îndesatul pe gât, cu coada lingurii, a hainelor murdare.
- Tăierea venelor se face, de la caz la caz, cu aşchii de tablă, de lemn, cu bucăţi de geam – fără succes însă. Câţiva se lansează cu capul în perete, alţii încearcă să îşi sfâşie arterele cu dinţii. Zadarnic.
(Pasajele le-am extras din Dorin-Liviu Bîtfoi, Aşa s-a născut omul nou, Editura Compania, 2012, pp. 82, 88, 91, 95, 96)
Psihoterapeut bun Bucuresti – cum il gasesti
Dacă, după ce aţi citit cele de mai sus, gândiţi (şi eventual spuneţi) că:
- era mai bine pe timpul comuniştilor
- hai că nu a fost chiar aşa
- Ceauşescu a fost un mare patriot
dacă vă mândriţi cu Casa Poporului şi vă e ciudă că a fost abandonat Canalul Dunăre-Marea Neagră sau dacă faceţi raţionamente ca:
- era mai bine înainte, pentru că toată lumea avea o slujbă sigură şi toată lumea avea o casă
fără să luaţi în considerare sau fără să vă deranjeze că preţul pentru aceste beneficii e cel listat mai sus, la pasul 1; dacă reacţionaţi aşa, deci, funcţionaţi ca un psihopat, în al cărui tablou clinic domină incapacitatea de empatie. Adică vă atingeţi scopul social cu orice preţ, atâta timp cât nu-l plătiţi dumneavoastră. Ar fi util pentru toată lumea să apelaţi la serviciile unui psihiatru. Dacă luaţi trimitere de la medicul de familie, plăteşte casa de asigurări consultaţia. Cel mai important este să acceptaţi ajutorul de specialitate. Multă sănătate vă doresc!
 Ştefan Lungueste în formare în psihoterapia şi psihanaliza copilului şi a adolescentului. |
DE ACELAŞI AUTOR
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Urmăriţi-ne pe WhatsApp
Abonaţi-vă la Newsletter
Toate articolele acestui autor
mi s-a chircit corpul doar citind. asta e cuvantul, chircit. asta am simtit la prima citire.
Cred ca lui Dorin i-a fost greu sa descrie cele de mai sus.
Psihopatii se adreseaza serviciilor psihiatrice? Nu stiam…
Stefane, uneori esti crud.
Da, greu de descris, greu de citit. Dar subiectul nu poate fi ocolit.
Mişto articol. L-aş băga pe gât multora.
very fine indeed
o piedica in calea refularii
leni
nu cumva asta se intampla unei minoritati care se opunea regimului? apoi, americanii nu procedeaza la fel(guantanamo de exemplu, inchisorile cia)? nu cumva revolutia a fost orchestrata din exetrior? nu trebuie as fii psihopat ca sa te gandesti ca majoritatii ii era mai bine…
majoritatii ii era mai bine? e buna!
eu am trait anii ooptzeci si n am fost vreo oposanta. doar o amarata de copila ploiesceanca..
nu vrei sa stii cum se respira atunci 😀 cadeau beneficiarii in jur ca mustele. si in tara ierea si mai bine :))
sidespre anii astia se zice ca is un feature nereusit al anilor cincizteci
nu s americanii ingeri. sure. ncii noi mari kapitalisti daor alta colonie de muls. dar prea gandesti si tu binar si salvationist mai draga
Ce bine e cu democracy ca suntem tarfele tuturor
Cred ca atrocitatile descrise nu au nici o legatura cu "pretul platit". Desi personal nu sunt un nostalgic, cred ca cei care sunt au motive suficiente si asta fara sa fie psihopati. Faptul ca regimul era in anumite puncte ale sale bestial nu inseamna ca alte aspecte ale acelei perioade nu merita discutate. Faptul ca oamenii erau tratati la canal precum consumabilele nu inseamna ca acel proiect nu poate fi continuat si in alte conditii. Pasul 1 nu are nici o legatura cu pasul 2
domnu Lungu, ca sunt pshihopat se stie, da cum reusiti voi astia sanatosii la cap sa traiti in lumea asta nebuna?dap
raspund io pana zice domnu Lungu: cu greu, frate!
Cred ca ne scapa lucrul cel mai important, nu Ceausescu era cel care tortura oamenii si copii, ci descreierati care au dat brusc de o oarecare putere, multi dintre ei sau progenituri de-ale lor sunt in continuare in diferite posturi cheie. Ei sunt adevarata problema a Romaniei, pana nu ii bagam pe ei la ospiciu, nu vom ajunge departe
Bravo ! Eşti cel mai întreg la minte pe aici . Restul orbecăie şi habar nu au ce să trăncăne . Te salut dacă nu eşti nomeclaturist .
Se face confuzie intre perioada domniei lu Ceausescu si anii '50.
Ia puneti voi mana si cititi cat au indurat aborigenii pana in anii '60-'70, o sa vi se para prigoana comunista muuult…..altfel. Ca sa zic asa.
Sunt multe de zis pe subiect
Astfel a fost "decapitat" poporul roman! Cei mai mari politicieni romani au pierit in inchisorile regimului totalitar si la Canal. Presupun ca tortionarii erau psihopati. Ce om normal ar fi comis asemenea atrocitati?
De aceea suntem astazi debusolati, fara mari personalitati in fruntea tarii. Floarea intelectualitatii romane a fost exterminata. Vor trece secole pana cand se vor forma intelectuali autentici. Va supravietui poporul roman? Nu exista riscul sa disparem ca neam? Nu suntem decat vreo 16 milioane de romani in tara, iar cei tineri se imprastie in toata lumea cu mare viteza. Cati dintre copiii romani au acces la educatie? Cati sunt analfabeti? Ii pasa cuiva? Cati vor mai vorbi limba romana, si pentru cat timp? Cei batrani se duc…
articolul e incomplet si destul de prost structurat: pot fi sociopat si fara sa cred ca era mai bine pe vremea comunismului.
in plus, oameni nevinovati au tot fost, sunt si mereu vor fi torturati indiferent de regim… Daca ar fi sa luam in considerare cat sange nevinovat a curs, curge si va mai curge ar trebui sa nu mai iesim din casa de rusine ca suntem oameni.
ma asteptam la ceva mai elaborat din partea unui psiholog…..
nteles, poti fi sociopat si fara sa crezi ca era mai bine pe vremea lu comunizmu
chestie de gust 😀
acumape bune, chiar a crezut cineva ca asta e un test psihologic? :))
comunismul a fost ceva distrugator, relatiile interumane erau strict bazate pe subjugare, asuprire, reducere la absurd, lipsa de dumnezeu.
numai imbecilii si prostii pot spune "ne dadea servici" sau sa fie ahtiati dupa cotetele comuniste de la bloc ("ne dadea o casa"). libertatea de dupa 1989 a avut un pret, individualizarea, fiecare pentru sine si familia sa (desi notiunea de familie pare din ce in ce mai desueta si dusa in derizoriu de partizanii bolii disperarii dupa bani), fiecare pe cont propriu, cu munca, efort, studiu (cine vrea sa munceasca cu adevarat, cine vrea sa invete cu adevarat, procedeaza asa, indiferent de conditie sociala), nu a mai mers cu "ce e al nostru, e al tuturor" si alte porcarii ceausiste.
relatiile interumane se bazeaza pe sentimente, sacrificiu si devotament, peste toate fiind moralitatea si familia. e drept, azi, in societatea de azi, cand media promoveaza mizerii umane, violenta fizica si verbala, escrocherii, manipulari, non-valori, parteneri multipli si imoralitate, atractia obtinerii banului cu orice pret (multe din astea aduse la noi din "vestul salbatic" combinat cu ateismul comunist), e din ce in ce mai dificil sa spui "cand" era ori e mai bine.
care "om nou" era ori e mai absurd, distructiv, infestat de imoralitate si cu sistem educativ si comportamental la nivel macro si micro in societale, cel reiesit din cartea lui batfoi, de tip "comunisto-ceausist" ori asta "pseudo-capitalist" subjugat dictaturii banului, degradarii umane si familiale, prostitutiei morale si comportamentale atotprezente in mai toate segmentele societatii?
S.I.
cred ca majoritatea oamenilor prefera o anumita sigurantza, chiar cu pretul de a pune genunchiul in pamant.
riscul de a fi impuscat de vre-un dezaxat la o scoala din usa e relativ mare, dar asta nu descurajeaza pe mexicani sa treaca fraudulos frontiera.
samd
m-am intrebat de ce de la 400 de comunisti in ilegalitate, s-a ajuns la 4 milioane in 1989
greu de descris, analizat si tras concluzii, dar asta nu inseamna sa nu incercam.
si din familia mea, au fost si la jilava si la canal
cele bune
ura!! nu-s! de asta am scapat! – merci pt test 🙂 astept unul si pt psihoze, simt ceva ingrijorator in directia asta… 🙂
N-am putut citi decat 2 cazuri. E intr-adevar oribil.
Am o obiectie la articolul tau Stefan. Viziunea nonempatica despre psihopatii (actualele "tulburari de personalitate") nu mai e valabila. Intre aceste psihopatii sta clasata si "psihopatia dependenta" ce se manifesta printr-o frica manifesta si declarata de abandon (fara simptome obsesionale, fobice sau conversive). In cazul asta de fapt este vorba despre o hiperempatie. Foarte empatici sunt si ciclotimicii care isi schimba rapid starea in functie de reactiile celorlalti la persoana lor. Empatie ceva mai fragmentata se poate gasi la paranoid, schizotipal si borderiline.
Probabil ca empatia fragmentata a diverselor tipuri de border se adreseaza aspetelor lui narcisice. Se intelege pe sine in ceilalti.
🙂 interesanta bresa neortodoxa imaginata de tine Ioana pentru o viziune exteriorizanta a narcisismului tinand cont ca Freud ii daduse o conotatie psihoticista (interiorista). Dar nu la asta ma refeream. Oricum, eu nu folosesc aceasta notiune cu sensul freudian de principiu (originar) al functionarii psihicului. Pentru mine narcisismul este o reactie ulterioara, periferica si are alura sociala mai curand decat dinamic-originara. Evident ca nu subscriu deloc la viziunea freudiana a psihozei ca "nevroza narcisica". In acelasi fel vad si empatia, respectiv ca pe o calitate (tot periferica) a psihicului individului de a coabita (social) cu semenii. In nici un caz narcisismul si empatia nu imi par notiuni contradictorii si excluzive. Dimpotriva, cele doua notiuni imi par chiar corelative: ele nu pot exista una fara cealalta. Dar asta e o alta tema de discutie….
In fine, cand ma refeream la fragmentarea in cauza ma refreream la stricta calitate de relationare sociala cu semenii, adica o calitate a psihicului natural, normal de a fi sociabil. Nesociabilitatea nu se datoreaza pierderii acestei calitati ci a implicarii in comportamentul final si a Complexului Traumatic (responsabil fie cu agresivitatea fie cu depresiile minore) . Atunci cand aceasta pulsinune intervine, empatia se scurtcirciteaza, se suspenda pana cand prima e neutralizata. Este ceea ce se intampla de obicei la paranoid (psihopatul nu schizofrenicul), schizotipal si borderiline.
Ma gandesc ca asa cum descrii tu lucrurile, empatia ar trebui sa fie o stare naturala. Aici as subscrie daca n-as fi constatat prin observatie directa ca nu e deloc asa, nu putem delimita o majoritate empatica. Mi se pare valoroasa ideea ca empatia se suspenda cand intevine in relatie ceva care impiedica identificarea concordanta. Ca e trauma, ca e furie, ca e invidie, avem o gramada de posibilitati sa ne sustragem empatiei. Logica conflictului ramane in picioare…
Ai atins niste puncte complexe, Ioana. Am incercat sa-ti raspund dar textul s-a prelungit si a cam devenit un articol in sine. O sa i-l trimit lui Dorin spre publicare imediat ce il termin si probabil o sa continuam discutia acolo
cum ar putea cineva empatiza cu un raufacator? si nu ma refer numai la cei din puscarie, ci si la cei liberi, dar care se considera mai presus de regulile si legile societatii pe care le incalca in mod repetat fiindca pozitia sociala le permite sa scape nepedepsiti- dar care vor sa fie intelesi, totusi, si pretind sa le fie acceptata gandirea distorsionata prin care isi justifica neregulile.
Sa ridice primul piatra cel fara de pacat…
Un exemplu de gandire paguboasa -poate chiar explicatia pentru faptul ca in Romania legile nu sunt respectate ca in Occident. Civilizatia presupune in primul rand respectul fata de lege si acesta trebuie sa caracterizeze in primul rand intelectualii, cei care au constiinta si pot si intelege de ce e nevoie sa le respectam, pentru ca ei sa fie un exemplu si celorlalti. Daca nu ne vom schimba gandirea paguboasa, vom ramane mereu in coada Europei.
D.
Draga D., una e justitia si alta e terapia.
Cum le-am putea confunda?
Cred ca ura cu care vorbim uneori, unii, despre cei care atunci au torturat ar trebui sa ne sperie. Sa ne gandim la experimentul Millgram; recent am vazut la televizor un reportaj care prezenta un interviu cu unul dintre participantii care si-au omorat "elevul" si spunea, ca a simtit cum in acele momente si-a pierdut busola morala. Mi-e groaza sa ma gandesc ce putem face noi, cei care am avut in familie deportati, morti la canal, daca ni s-ar aminti ce s-a intamplat si s-ar crea cadrul complex si atmosfera propice razbunarii fara consecinte…Ideea asta ma ajuta sa-mi imaginez cat de cat anumite mecanisme care este posibil sa se fi declansat in acei oameni in plus fata de cele relevate de experimentul Millgram. Sunt convinsa ca multi dintre cei care au torturat au auzit de la bunicii, parintii lor despre 1907, despre cum boierii puneau un fel de botnite taranilor ca sa nu manance struguri cand culegeau via, despre modul inuman in care acestia au fost tratati….iar dupa 45 chiaburii (ce termen cu savoare de stirgoi)erau detinutii de la canal. Roata se intoarce si de aceea cred ca un lucru pe care ar trebui sa ni-l amintim permanent ar fi acela de a nu ne instala intr-o pozitie, a nu crede ca asa cum zicem noi este bine, ci a apleca urechea sau a intoarce privirea inspre locurile din care vin cuvintele celorlati …
Nu era vorba despre terapie, ci despre empatie in viata cotidiana. Daca a empatiza cu un raufacator/calcator de lege in viata cotidiana inseamna a nu ridica cu piatra pentru ca toti avem pacate, dupa cum era sugestia, atunci riscam sa ramanem in afara civilizatiei. D.
Draga D., constat ca discursul dumneavoastra are vocatie de justitiar. Aici, dupa cum foarte corect atrageti atentia, ne despartim. Si asta pentru ca, in mod fundamental, la nivelul fantasmatic eu cred ca toti avem momente "discutabile" din punct de vedere social. Poate ca dumneavoastra nu sunteti de acord cu aceasta opinie. Va atrag insa atentia ca intre fantasma, gand si act-actiune, e o distanta atat de mare incat ea poate fi masurata in ani de detentie. Asta ne diferentiaza…E opinia mea pe care, evident, nu trebuie sa o impartasiti.
Ba da, sunt de acord ca toti avem nu numai "momente discutabile" la nivel fantasmatic, ba chiar si acte mai mult sau mai putin neortodoxe, nu e nimeni mai presus de eroare. Dar daca am furat si eu un pix sau mai stiu ce odata, nu inseamna ca vreau sa-i inteleg si accept pe cei care fraudeaza azi fonduri europene la greu, de exemplu; si chiar daca am copiat la o teza in liceu -tot nu vreau un prim ministru plagiator. Cat mai valoreaza o diploma din Romania dupa scandalul plagiatului? De ce nu se poate aplica legea, daca simtul moral lasa de dorit? Si de ce sa empatizam cu astfel de oameni si sa nu ridicam piatra? Pestele de la cap se impute. Asta era ideea. D.
Mi-e clar acum ca vorbim de lucruri foarte diferite. Va inteleg revolta, cei care sunt familiari cu gradiva de asta vara stiu in ce termeni am criticat conduita actuala a unui anume politician.
Pe mine, insa, ma preocupa terapia care e toleranta, prin definitie.
Era vorba de empatie in societate, nu despre terapie, redau pasajul de la care s-a inceput discutia:
"cum ar putea cineva empatiza cu un raufacator? si nu ma refer numai la cei din puscarie, ci si la cei liberi, dar care se considera mai presus de regulile si legile societatii pe care le incalca in mod repetat"
Dar in eventualitatea in care un raufacator ar veni la terapie, ce ar insemna ca terapia sa fie toleranta cu el?
Mi se pare, totusi, ca despre terapeut am putea spune ca e tolerant, nu despre terapie. Dar toleranta l-ar ajuta pe un antisocial sa se schimbe? Nu mai degraba l-ar incuraja sa continue in acelasi mod, daca se simte tolerat? D.
Din nou aveti dreptate, D., cand spuneti ca nu terapia e toleranta, ci terapeutul. Terapia = analizand + analist
Cu cat unul din termeni e mai negativ, celalalt ar trebui sa-l compenseze pozitiv, ca suma sa dea, totusi, un rezultat cu plus, nu credeti?
Vi se pare imposibil de inteles un psihopat? E mai greu de acceptat ideea ca un astfel de om poate fi inteles decat contrariul?
Ma gandesc ca, odata ce analistul se afla in cunostinta propriilor fantasme, ganduri, tendinte, pe care si le contine bine, le poate suporta si la celalalt. Pana unde, ramane de vazut…
Banuiesc ca un asemenea tip de pacient ajunge enorm de greu la vinovatie. Rabdarea analistului e una din calitatile fara de care nu se poate face profesia asta.
Eu prin terapie inteleg un proces, nu doi oameni. Chiar credeti ca un analist e in stare sa raspunda pozitiv cand cineva e negativ la adresa lui? As vrea sa vad si eu minunea asta! Pana acum am probat inversul (vreau sa spun in relatie cu psihanalisti).
Daca relatia cu psihanalisti de care vorbiti ramane in zona conformismului, atunci concluzia nu-mi pare a fi suficient argumentata. Daca ati avut, insa, mai multe tentative si toate s-au soldat cu acelasi rezultat, atunci, desigur, e firesc sa va dea de gandit terapia.
De gandit imi da numai analiza LOR,nu orice terapie sau analiza, in general.
Imi permit sa va pun o intrebare riscanta: dat fiindca ati avut experiente asemanatoare si nesatisfacatoare cu mai multi analisti, nu ar fi momentul sa va puneti intrebari despre propriul aport la esec? E totusi greu de crezut ca toti sunt defecti si dumneavoastra sunteti ok.
Am indraznit sa fiu intruziva intrucat va aflati sub protectia anonimatului.
Constat ca iar imi rastalmaciti spusele. Devine frustrant. N-am spus ca eu sunt ok si ei toti defecti, ci ca nu au raspuns pozitiv la un negativ (legat de conduita lor profesionala). D.
Am riscat cu intrebarea, nefiind in cunostinta datelor.
Acum ma intreb la ce tip de raspuns v-ati fi asteptat cand v-ati provocat analistii? La tacere, la incurajare, la suport? Cum arata oare continerea pentru dumneavoastra? Evident, nu astept un raspuns.
Probabil acest tip de dialog e nepotrivit pentru ca exclude comunicarea inconstienta. Nu intentionez sa va frustrez, dar cred ca mai departe nu putem evolua, limitarile spatiului virtual fac imposibila, dupa mine, comunicarea eficienta.
Daca ati pomenit de incurajare si suport, e evident ca sunteti departe de ce vroiam sa spun. De asemenea, observ ca aveti in minte o relatie de tip analist-pacient- or eu nu am spus ca am fost in analiza la respectivii analisti. Nu in analiza i-am "provocat".
In opinia mea, nu limitarile spatiului virtual fac imposibila comunicarea, ci lipsa de atentie cu care imi cititi mesajele si presupunerile pe care le faceti bazate probabil pe experientele dvs. personale si pe care le luati apoi drept realitatea mea. D.
Draga D., dupa cum spunea o colega a mea de la master (poate o cunoasteti), comunicarea virtuala lasa spatiu proiectiei masive. Nu e indicata, asadar. Si nici nu va puteti supara pe mine pentru ca am citit neatent un text neconcludent. Nu mai mult decat pe dumneavoastra.
Iata un nou exemplu de relatie nesatisfacatoare, nu-i asa? Poate, totusi, un analist ar fi mai acordat nevoilor dumneavoastra.
Ooo, dar si comumicarea reala lasa spatiu proiectiei masive, nu numai cea virtuala. Ba as spune, chiar mai mult decat aceasta, pentru ca aici aveti textul scris si puteti sa-l recititi de cate ori vreti inainte de a raspunde (ceea ce ar reduce proiectia, nu-i asa?- din moment ce aveti mai mult timp sa reflectati) , pe cand in comunicarea reala, vorbele sunt spuse o singura data si posibilitatea ca raspunsul sa fie marcat de proiectie e mai mare (dat fiind ca aveti mai putin timp de a reflecta si deci de a detecta o eventuala proiectie). Cu alte cuvinte, cine proiecteaza masiv in mediul virtual, proiecteaza cu atat mai mult in cel real.
In ceea ce priveste cititul neatent al dvs., nu e un motiv de suparare pentru mine- si de ce ar fi? aveti libertatea de a citi superficial chiar si etxte concludente din partea mea- insa cititul neatent combinat cu faptul ca raspundeti la acel text neconcludent(si totusi, de ce mai raspundeti, daca e neconcludent?) poate fi motiv de frustrare.
Pentru ca, desi, aveti toata libertatea de a citi neatent orice text (concludent sau nu), cred ca totusi atunci cand raspundeti unui mesaj, un minim de politete (ca semn de respect pentru dvs. insiva in primul rand) va obliga sa cititi cu atentie mesajul caruia ii raspundeti, mai ales ca nu e kilometric. D.
Bineînțeles că nu era mai bine atunci. Dar mi se pare o dovadă de imbecilitate sau rea-voință să prezinți lucrurile în alb și negru.
Sigur, dacă tragi o linie e mult mai bine acum decît atunci. Asta nu înseamnă că atunci nu existau și lucruri bune și acum totul e lapte și miere.
În ce privește chestiunea asta cu torționarii, cred că s-a spus prea puțin despre asta după revoluție și nu știu dacă și cîți oameni și-au primit pedeapsa pentru atrocitățile pe care le-au comis.
Banuiala dv. e intemeiata, nimeni nu a fost tras la raspundere dupa revolutie pentru atrocitatile comise.
Cat priveste literatura de detentie publicata dupa '89 – este destul de bogata.
mi a placut:>
mai vreau:3
unde mai gasesc chestii ca alea de la punctul 1? ^^
Cum e mai bine ? Cu un singur criminal psiho sau cu mai muti criminali psiho ??? Raspnundeti la aceasta intrebare va rog. Si in epoca de piatra era cel putin unul….
Scuze, dar autorul articolului nu stie ce vorbeste. Faptul ca esti de acord cu unele lucruri care s-au construit in perioada aceea nu inseamna ca esti de acord si cu tortura. E ca si cum ai uri capitalismul si democratia pentru ca in perioada in care le-am trait si le tot traim au tot avul loc acte de coruptie si ticalosie din partea conducerii statului si nu numai.
Apoi, lipsa de empatie se intalneste si la sociopati.
Si mai verifica psihopatia, vezi, s-a mai descoperit ceva, ca parca nu merge mana in mana cu tortura si omorul.
@Anonim: Comentariul dv. nu a fost aprobat. Aveti dreptul la o opinie personala, desigur, dar nu e necesar si nici frumos sa il si injuriati pe autorul articolului.