In psihanaliza aplicata exista si functioneaza concomitent grade diferite de abstractizare si generalizare. Daca plecam de la modul de functionare al proiectului „Grupul si filmul”, acolo un film era prezentat, iar membrii grupului erau invitati sa asocieze in jurul a ceea ce a rulat. Spatiul, timpul, sarcina erau constante si periodice. Ceea ce se avea in vedere era faptul ca ei erau mereu in contact cu un nivel inferior, minim de abstractizare. Acest nivel de abstractizare este cel mai apropiat de cel clinic.
Deseori grupul opta pentru abstractizare si intelectualizare ca modalitati de aparare fata de impactul emotional al filmului. Cei care participa la sedintele AIPsA au asistat la abordari cu grade de abstractie diferite. Gradul de abstractizare creste proportional si fiecare se situeaza undeva functie de cele 4 criterii pe care ni le propunea Kuchenhoff si de experienta de viata, clinica, artistica, filosofica si de specificul personalitatii sale.
Grupul operational de lectura Freud a evidentiat similaritatea dintre vis si film. Mecanismele visului putand sa functioneze la fel de bine intr-un context de imagine cum este filmul. In fapt, modelul visului ramane fundamentul psihanalitic in orice varianta. Asa cum intram in vis prin somn, intram si in sedinta de terapie prin cadru.
Conceptia mea abstracta despre psihanaliza este ca situatia analitica este intersectia a 4 nivele de aplicatie care functioneaza concomitent – „aici„, „acolo„, „acum„, „atunci„. Iar fiecare din aceste momente functioneaza in alegerea cuvantului pe care il rostim in permanenta, precum si in alegerea unui obiect pentru a-l visa. Prin conceptie abstracta inteleg situatia in care cineva mi-ar cere sa descriu psihanaliza printr-o idee fundamanetala. In aceasta situatie, eu as opta pentru descrierea anterioara – o constructie abstracta, geometrizata a relatiei analitice. Nu o sa intru in ceea ce ar insemna „abstract„, ca sa nu complicam foarte mult lucrurile.
O alta conditie preliminara necesara este urmatoarea – pentru a putea sa vorbim despre un film este necesar ca el sa functioneze ca un obiect diferit de relatie. El devine un element comun pe care noi il vom avea in atentie impreuna. Pentru acest lucru este necesar un dispozitiv care este diferit de cadru. In absenta acestui principiu fundamental, ne gasim in situatia sa proiectam relatia noastra si principiile noastre de viata in perspectiva filmului. Cu alte cuvinte, noi nu mai vedem un film, ci suntem pusi in situatia sa punem in act relatia de simpatie-antipatie. Mai mult, daca nivelul nostru de abstractie este diferit, atunci ne vom regasi intr-o situatie in care doua persoane sau doua grupuri discuta despre lucruri diferite care numai seamana intre ele. Daca un cadru asigura in mare parte o situatie analitica, dispozitivul permite implementarea acestui principiu de lucru prin care filmul ramane „al treilea”.
Avem nevoie de un mod de abordare pentru film ca si pentru oricare alt obiect al psihanalizei aplicate. Ceea ce e important este ca mereu va fi vorba despre un om care afirma ceva legat de psihanaliza. Cadrul asigura situatia analitica, iar dispozitivul de lucru asigura scopul intalnirii. Daca aceste conditii sunt indeplinite, putem sa avem in vedere sa vorbim despre psihanaliza aplicata. Consider ca o conditie de dispozitiv importanta pentru film este grupul, iar, in acest sens, sunt mai multe argumente. Unul din ele se refera la mine si la faptul ca activitatea mea cu grupuri reprezinta o fractie importanta din viata mea. Un alt argument este faptul ca un film este un produs al grupalitatii in care cineva vine cu o idee, altcineva cu un scenariu, altcineva cu regia, actorii cu jocul, dar fiecare din ei pune in slujba grupalitatii propria individualitate. Un alt motiv este dat de faptul ca acest dispozitiv specific este deja propus de cadrul AIPsA. In mod obisnuit in cadrul AIPsA, dispozitivul este creat de un prezentator Imago care, in momentul in care decide sa prezinte urmeaza sa propuna grupului un dispozitiv. Ce se intampla insa daca am inversa – daca am cere celui care prezinta sa se incadreze intr-un dispozitiv aprioric?
Claudiu Ganciueste psihodramatist, psihoterapeut de orientare analitică şi psihoterapeut în psihanaliza legăturii. |
DE ACELAŞI AUTOR
Toate articolele acestui autor
Foto: What’s New, Pussycat?, r. Clive Donner, Richard Talmadge, 1965
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.