Henry Darger în creşă

La îndemnul prietenului meu Michel Thévoz, Collection de l’Art Brut din Lausanne a găsit cu cale să expună Vivian Girls, nimfetele fermecător de belicoase şi de o androginie tulburătoare care se revoltă împotriva forţelor Răului… sau, mai exact, împotriva ordinii impuse de adulţi.

Aventurile acestor Vivian Girls sunt povestite de Henry Darger în douăsprezece volume gigantice, de aproape douăzeci de mii de pagini. Manuscrisul a fost descoperit la moartea sa, în 1973, pentru ca ulterior John Mac Gregor, autorul sumei „Discovery of the Art of the Insane”, să muncească la transcrierea lui, precum şi la o carte despre Henry Darger.

Nimeni nu ştie unde s-a născut Darger. Poate că în Brazilia. Poate că în Germania. Trecând prin orfelinate şi spitale, va ajunge la Chicago, unde va căuta prin pubelele de gunoi, adunând munţi de deşeuri, şi unde va participa în mod regulat la messele religioase, singura activitate socială a acestui om solitar şi mut, îmbrăcat ca un cerşetor. Îşi câştiga traiul descărcând gunoiul unui spital catolic. Îşi ocupa timpul decupând şi calchiind revistele pentru copii, cu deosebire foarte populara revistă de benzi desenate Little Annie Ronnie.

Mitologia sa personală o va popula cu figurile luate din imaginaţia populară, din cultura săracilor. Cu o deviere perversă, Darger se lasă în voia unei imaginaţii liniştitoare, edificatoare şi idilică. Din punctul de vedere al conţinutului, este Sade într-o creşă, iar în plan formal este opusul lui Balthus. Darger nu le desenează pe Vivian Girls, ci le decupează, le calchiază, le face fotografii şi le măreşte ori le micşorează la un drugstore din cartier, apoi pune în scenă, în peisaje paradisiace, de o armonie subtilă, o dramaturgie a revoltei. Motiv pentru care Vivian Girls sunt înzestrate toate cu un penis minuscul. 

Cum jurnalul lui Amiel a apărut mult după moartea sa, este inutil să mai precizez că opera lui Henry Darger mi-a rămas gravată în memorie. Valoarea ei cea mai mare constă în faptul de a nu semnifica nimic altceva decât obsesia derutantă a unui cerşetor divin, a unui anarhist care visa în biserici la copilăria ce i-a fost furată şi care pe grămada sa de bălegar cultiva florile cele mai otrăvitoare.