Cum să-ţi faci angajaţii să fie bucuroşi chiar dacă nu-i remunerezi? Mult mai simplu decât ar părea…
Sursa de inspiraţie: The Cocoanuts (1929), r. Robert Florey, Joseph Santley
 Alexa Pleşcaneste psiholog. |
DE ACELAŞI AUTOR
Toate articolele acestui autor
Şi pentru că tot sunteţi aici…
...va solicităm sprijinul, dragă cititoare, dragă cititorule. Audiența noastră a crescut foarte mult, cu deosebire în ultima vreme. Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o publicație online unică, din câte cunoaștem, prin profil editorial, format și continuitate. Din 2007, am publicat mii de articole, eseuri, interviuri, știri, corespondențe și transmisiuni de la evenimente locale, naționale și internaționale, recenzii și cronici, anchete, sinteze și dosare, pictoriale, sondaje, opinii și comentarii - scrise, video, audio și grafice, de psihanaliză și psihoterapie de varii orientări, de psihiatrie, psihologie și dezvoltare personală, dar și sociale, educaţionale şi comunitare, pentru drepturile omului şi nediscriminare, culturale, literare și artistice, istorice și filosofice. Realizarea lor a presupus, cale de mulți ani, o muncă enormă, uneori „la foc continuu” ori „în direct”, consacrând nopți, weekend-uri și vacanțe. Au fost necesare felurite resurse, implicare și bani, toate în regim de voluntariat.
Faptul că ne citiți și că reveniți mereu ne încurajează și ne arată că suntem pe drumul bun. Ca publicație de tip magazin independentă editorial, nefinanţată, apărând într-o piață media vastă și cu mari resurse, avem nevoie de susținerea dv. pentru a face mai departe jurnalism psi de calitate. Fiecare contribuție de la dv., mai mare sau mai mică, este foarte importantă pentru a putea continua. Susţineţi Cafe Gradiva cu 1 euro sau mai mult - durează doar un minut. Vă mulţumim!
Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o revistă magazin online de psihoterapie, psihanaliză, psihologie şi psihiatrie, cu interese în sfera culturală şi artistică, socială, educaţională şi comunitară.
Doar permanenta obiectului ne poate face sclavi…
Interesant ce spuneti… Mi-ar placea sa dezvoltati.
Va multumesc pentru apreciere si respectul acordat. 🙂
Totusi fara a analiza sau a elabora prea mult afirmatia, consider ca nu mai putem savura prezentul asa cum ne dorim si ne pierdem pe sine in incercarea de a conserva un viitor maret avand in minte castigul financiar cel de toate zilele, cel care paradoxal ne poseda si nu viceversa. Cred ca stiti prea bine ca desi ne dam seama ca obiectele pe care nu posedam sau de a carui existenta nu stim or nu o putem percepe in momentul prezent, ele oricum exista independent de vointa noastra, iar cum noi adesea ne aflam sub imboldul sau pulsiunea controlului, nu putem accepta acest lucru, drept urmare cucerim pana ne lasam cuceriti si astfel ne pierdem darul libertatii…
As dori sa aflu si parerea dumneavoastra avizata vizavi de acest subiect, in caz ca v-am mentinut interesul. 🙂
Din ce stiu, permanenta obiectului e legata de capacitatea bebelusului de a intelege ca un obiect/persoana exista chiar si atunci cand el/ea e absent(a) din campul perceptiv al copilului. Mi s-a parut interesant ca ati asociat aceasta idee cu notiunea de sclavie, de aceea am sugerat sa dezvoltati.
In ceea ce priveste castigul financiar drept scop in sine, sunt de acord cu dv: poate duce la pierderea libertatii individuale.