What’s new pussycat? Dispozitive de psihanaliza aplicata

Filmul american – Consideratii preliminare

Cum putem sa aplicam psihanaliza in film si ce reprezinta acest lucru? Ce si cum? Voi incerca sa raspund la aceasta intrebare.

Am sa ma sprijin pe filmul care a fost deja prezentat la sedinta AIPsA din ianuarie 2013 – What’s new, pussycat? Film american intr-o distributie importanta, in scenariul lui Woody Allen. Un film care vorbeste despre dependenta sub forma adictiei de sex. (Articolele despre dependenta referitoare la film le puteti gasi pe situl www.psihanaliza-de-familie.com incepand din 1 februarie). In acest articol am sa prezint cateva din elementele precursoare ale dispozitivului de lucru pe care il propun pentru a vedea cum functioneaza filmul, cum putem sa utilizam un film si care sunt elementele definitorii. In paralel am sa folosesc observatii proprii provenite din 3 grupuri – „Grupul si Filmul”, „Grupul de lectura Freud” si sedintele lunare AIPsA.

In 1962, Walder propune planuri diferite ale teoriei psihanalitice si formarii conceptelor. Am sa le redau mai jos in modul in care le prezinta Thoma si Kachele.

Datele observatiei 

Acestea sunt datele pe care psihanalistul le obtine de la pacientul sau si care, de regula, nu sunt accesibile altora. Aceste date formeaza treapta de observatie. Ele devin atunci obiectul interpretarilor pe baza conexiunii dintre ele si a relatiilor lor cu alte moduri de comportament sau cu continuturi constiente sau inconstiente. Ne aflam aici in planul interpretarii clinice individuale (interpretarea „istorica” individuala, Freud – Vorlesungen zur Einfuhrung in die Psychoanalyse – Prelegeri). Pornind de la datele individuale si interpretarile lor se ajunge la generalizari, care conduc la anumite afirmatii referitoare la grupe de pacienti, dezvoltarea simptomelor si grupe de varsta. Acesta este planul generalizarii clinice (simptomele tipice la Freud). Interpretarile clinice si generalizarile lor permit formularea de concepte teoretice care pot fi cuprinse deja in interpretari sau la care conduc interpretarile, ca de exemplu refulare, aparare, intoarcerea refulatului, regresie etc.

Aici este vorba de teoria clinica a psihanalizei. Dincolo de teoria clinica, fara sa putem trasa o limita clara, exista concepte mai abstracte precum investire, energie psihica, eros, pulsiunea de moarte: este vorba de metapsihologia psihanalitica. In special in metapsihologie si in ideile care ii stau la baza se afla filosofia personala a lui Freud. (Helmut Thoma si Horst Kachele, Tratat de psihanaliza contemporana, vol 1, Editura Trei, 2009, p. 52). In comentariul lor, Thoma si Kachele evidentiaza:

Aceasta schema vizualizeaza o ierarhie a teoriilor psihanalitice, care intr-o evaluare stiintific-teoretica prezinta continuturi empirice variate. Walder atribuie nivelelor de abstractie crescatoare o importanta descrescatoare pentru practica psihanalitica.

Ceea ce putem extrage din aceasta imagine in ceea ce priveste psihanaliza aplicata este aceasta alternanta a importantei functie de gradul de abstractie. In aceeasi perspectiva, in 2004, Joachim Kuchenhoff propune

mai intai, voi defini ceea ce inteleg prin teorie (…) Patru nivele de teorie sunt prezentate. 1. Filosofia analistului sau Weltanschauung-ul 2. Abordarea sa generala a vietii si a terapiei – fundamentul ideologic psihanalitic 3. Metapsihologia sa – teoria clinica 4. Activitatea de teoretizare constienta sau preconstienta (Barratt, 1994) cand este in sedinta cu pacientul. (The Terapist at Work, Personal Factors Affecting the Analytic Process, 2004, Karnac, p. 1) 

Aceste abordari vadesc in primul rand necesitatea unei organizari care, in contextul psihanalizei aplicate devin fundamentale in definirea cadrului si dispozitivului. Un dispozitiv de psihanaliza aplicata va trebui sa aiba o perspectiva despre gradul de generalitate si de abstractie la care face referinta si reperele proprii ale celui care doreste sa construiasca un dispozitiv de aplicatie. Intrebarea care ramane este urmatoarea – aceste caracteristici definesc orice discutie despre un film. De asemenea un cadru stabil de lucru le cuprinde pe toate. Este necesar ca urmare sa construim un dispozitiv in acest cadru prin care sa fie posibila abordarea filmului. Existenta concomitenta a mai multor variatii de abstractie face ca un grup sa functioneze intr-o polimorfie ce ia forma unei cacofonii.