„Woody Allen pe care l-am cunoscut pe parcursul scrierii acestei cărți nu prea seamănă cu personajul de film pe care îl știm de pe ecran, lupul singuratic și nevroticul incurabil, cu toată suferința și, nu în ultimul rând, auto-compătimirea ca fundament binevenit pentru toate neajunsurile pe care pare să vrea să le dezvăluie cu o plăcere aproape masochistă: ipohondria, prăbușirea în sine, nehotărârea și alte fobii mai ușor sau mai greu de definit.
În loc de acesta, l-am văzut pe muncitorul disciplinat și pe omul care ia decizii, un artist serios și conștient, cu pretenții ridicate de la sine însuși și care refuză compromisul în privința artei și a viziunii sale.”, scrie Stig Björkman.
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
