Este, la greci, impietatea. Democraţia ateniană nu era domeniul libertăţii de opinie.
Democraţia şi libertatea de exprimare nu au fost asociate mereu în istorie. Dimpotrivă, ce am numi noi azi „opinie”, dacă nu era în acord cu riturile şi credinţele cetăţii, era pedepsit în chipul cel mai aspru. Anaxagoras a fost izgonit din cetate pentru că a susţinut că soarele este o piatră fierbinte, în ciuda faptului că fusese apărat de Pericles. Soarta lui Socrates, condamnat la moarte, este legată tot de asébeia. Introducerea cultului unor divinităţi străine e de asemenea interzisă, grav pedepsită. Şi atitudinile blasfematorii, parodia misterelor sunt delicte grave. Totul în Atena ţine de Divin: a dărâma o casă este echivalent cu a distruge altarul Hestiei, protectoarea căminelor; a ucide copii, bătrâni revine la a nu ţine seama de legile şi divinităţile care îi protejează*, etc. Se vede, legile sacre sunt legile cetăţii. Cu acest preţ se menţine coerenţa ansamblului care este cetatea. Angoasa este că, permiţând noi religii, dar şi noi teorii ştiinţifice, dispreţuind sacralitatea riturilor, ansamblul se va compromite, nu va mai funcţiona.
Dacă preferi Creaţia Creatorului eşti pierdut.
În păgânism faptul de-a te bucura de viaţă nu te osândeşte.
In fapt, sacră este cetatea.
 Ion Vianueste psihiatru, romancier, memorialist, eseist, un observator constant şi atent al vieţii intelectuale şi publice de la noi şi de pretutindeni. |
DE ACELAŞI AUTOR
Toate articolele acestui autor
Foto: Agora ateniană
