„Salvaţi Copiii România” a lansat săptămâna trecută, la 19 martie 2013, cel mai amplu studiu privind abuzurile împotriva copiilor realizat în România ultimilor zece ani, odată cu campania „Copiii fără etichetă”, în cadrul unui demers cu o miză importantă: înlocuirea violenţei educaţionale cu metode educaţionale şi parentale pozitive, pentru a asigura copiilor o evoluţie armonioasă.

La conferinţia de presă au participat ministrul Educaţiei, Remus Pricopie; Adrian Pană, secretar de stat din Ministerul Sănătăţii; Elena Tudor, directorul direcţiei Protecţia Copilului, din cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.

Studiul pe care îl prezentăm astăzi arată un tablou îngrijorător al societăţii noastre. Violenţa împotriva copiilor ţine societatea prizonieră într-un cerc vicios al violenţei: violenţa naşte violenţă. Copiii bătuţi sau umiliţi vor bate şi vor umili, în relaţia cu ceilalţi copii, cu părinţii, cu profesorii, precum şi în relaţiile lor de maturitate, iar abuzurile din copilărie sunt adesea surse pentru eşecuri personale în viaţa de adult. Tocmai de aceea este important pentru societatea românească să facă o schimbare de paradigmă în procesul educaţional şi să înlocuiască violenţa cu vorba bună, modelele comportamentale, comunicarea, empatia, valorile – adică parentingul pozitiv. Îi ajutăm pe copiii noştri să devină Oameni Mari, dacă îi creştem fără etichetele educaţionale tradiţionale: bătaie, umilinţă, jigniri, stigmă pe criterii sociale sau etnice, 

a declarat Gabriela Alexandrescu, Preşedinte Executiv Salvaţi Copiii România.

Realitatea cifrelor

În România anului 2013, 38% dintre părinţi recunosc abuzul fizic asupra copiilor în familie; 63% dintre copii afirmă că sunt bătuţi acasă de către părinţii lor, iar corecţiile precum „lovitul cu palma” sau „urecheala” nu sunt percepute de majoritatea părinţilor, şi într-o anumită măsură, nici de copii, ca fiind comportamente din sfera abuzului fizic; 20% dintre părinţi apreciază pozitiv bătaia ca mijloc de educaţie a copilului; 18% dintre copii afirmă că au fost bătuţi acasă cu băţul sau nuiaua, 13% cu cureaua, 8% cu lingura de lemn.

Cifre îngrijorătoare arată că, în ciuda interzicerii prin lege încă din 2004 a oricărei forme de violenţă asupra copiilor în familie, părinţii nu doar că încă utilizează pedeapsa corporală în practica educaţională de zi cu zi, dar un procent semnificativ dintre ei apreciază pozitiv bătaia ca mijloc de educaţie a copilului.

Convingerea că prin pedepsire copiii vor învăţa cele mai importante lecţii este extrem de răspândită în rândul părinţilor. Cu toate astea, ceea ce copiii învaţă este total diferit de ceea ce încearcă părinţii să îi înveţe.

Iată, mai jos, câteva dintre consecinţele pedepsei fizice şi emoţionale în familie:

• Slăbeşte legăturile de ataşament între părinţi şi copii.
• Afectează dezvoltarea emoţională a copiilor.
• Poate crea resentimente, frică şi ostilitate faţă de părinţi, pe care copiii nu le exprimă în mod direct.
• Bătaia are efecte pe termen lung şi afectează modul în care viitorul adult se va comporta şi se va simţi în contexte tipice vârstei adulte.

În ceea ce priveşte violenţa asupra copiilor în şcoli, în România frecvenţa în context educaţional a comportamentelor de abuz emoţional şi verbal pe care cadrele didactice le angajează în numele „metodei educaţionale” este extrem de mare. 86% dintre copii sunt certaţi de către cadrele didactice atunci când greşesc; 33% dintre copiii sunt jigniţi şi etichetaţi la şcoală de către cadrele didactice; 7% dintre copii afirmă că sunt bătuţi de către profesorii lor.

Studiul evidenţiază, de asemenea, datele referitoare la stările emoţionale experimentate de copii în cadrul şcolii. Astfel, majoritatea copiilor raportează că trăiesc stări emoţionale care variază de la indiferenţă (29% dintre copii), anxietate, retragere, nesiguranţă şi încordare (57% dintre copii) şi îngrijorare (6% dintre copii).

Campania „Copii fără etichetă”

Campania urmăreşte conştientizarea violenţei împotriva copiilor din societatea românească, generarea unei schimbări de atitudine faţă de această violenţă, precum şi generarea unei schimbări de paradigmă în educaţia copiilor, prin: înlocuirea practicilor violente cu metode educaţionale pozitive, respectarea copilului în locul umilirii lui, renunţarea la indiferenţă şi acceptare faţă de violenţa împotriva copiilor.

Abordarea strategică a acestei campanii a pornit de la două premise susţinute prin studii de specialitate:

1. Evaluările psihologilor şi ale specialiştilor referitoare la impactul suferinţelor şi al violenţei fizice, verbale şi emoţionale asupra copiilor şi asupra viitorilor adulţi.
2. Practicile educaţionale tradiţionale din societatea românească, atât din familie, cât şi din şcoală, care folosesc încă violenţa sub diverse forme, plecând de la stereotipul negativ potrivit căruia „copiii sunt răi şi pot fi educaţi doar cu forţa”.

Campania sintetizează toate formele de violenţă împotriva copilului într-un singur concept: „eticheta”, din două motive:

a. Stereotipurile care îi fac pe adulţi să-i vadă pe copii ca fiind răi sunt de fapt aplicate acestora, fără să aibă o legătură cu structura lor psiho-emoţională. Copiii au nevoi emoţionale pe care nu ştiu să le exprime, au comportamente adecvate vârstei şi etapelor de dezvoltare care pot să nu corespundă aşteptărilor adulţilor, au un mod de a se exprima, care poate să nu fie întotdeauna pe înţelesul adulţilor. Unii adulţi pot eticheta în mod negativ aceste comportamente şi stări, iar de aici să apară diverse forme de violenţă.

b. Violenţa educaţională – bătaie, jigniri, abuz emoţional – lasă urme asupra copiilor şi îi marchează pe viitorii adulţi, putând activa comportamente şi stări psiho-emoţionale de-a lungul întregii vieţi, asemenea unei etichete care încorsetează şi încadrează, printr-o generalizare limitativă. Cu alte cuvinte, bătaia, umilinţa, jignirile programează la eşec, iar efortul depus de un copil sau de un adult ca să scape din această programare a suferinţei este uriaş.

Campania invită adulţii să lase la o parte stereotipurile din societate şi să se raporteze la ceea ce sunt copiii prin natura lor: copiii sunt buni; ei trebuie doar ajutaţi să se dezvolte prin educaţie pozitivă, pentru a creşte echilibraţi şi pentru a deveni „Oameni Mari”. De asemenea, campania vizează toate formele de stereotipuri şi de stigmatizare a copiilor, inclusiv pe cele etnice.

Ce urmărim?

1. Să conştientizăm etichetele despre copii şi comportamentele violente pe care le generează!
2. Să dăm soluţii pozitive pentru educarea copiilor!
3. Să schimbăm politicile publice în interesul copiilor!

Mobilizarea bloggerilor

Cristian China-Birta, blogger la chinezu.eu, va fi Ambasadorul Campaniei „Copiii fără etichete”. El a asumat, împreună cu Blogal Initiative, mobilizarea bloggerilor pentru ca aceştia să combată pe blogurile lor violenţa împotriva copiilor.

Mobilizarea blogosferei va avea loc între 19 martie, odată cu începerea campaniei, şi 18 aprilie 2013 şi va contribui la efortul de conştientizare a violenţei împotriva copiilor.