Sa ridicam si cortina de pe a doua şi a treia dintre sectiunile festivalului, “Dreptul si Strambul” si “Ura dauneaza grav sanatatii”. Daca in articolul anterior vorbeam de Eros, acum e randul ca Thanatos sa intre in scena.

Filmul Primarul face parte “Dreptul si Strambul”. Cine este primarul? Nimeni altul decat Mauricio Fernández Garza. Cum, n-ati auzit de el? Este primarul orasului San Pedro Garza Garcia (Mexic), cel mai bogat municipiu din America Latina. Il vedem la inceputul filmului afirmand:

Imi iubesc tara. Voi face orice e nevoie pentru a avea o patrie mai buna pentru copiii si nepotii mei. Aceasta este datoria mea: sa fac un Mexic mai bun.

Cum face asta? Pentru inceput, anuntand moartea unei persoane intr-o conferinta de presa, inca inainte ca politia sa-i fi gasit trupul. Sa fie clarviziune, sau altceva, se intreaba analistii.

Unul din numerosii sai dusmani a fost gasit “pur si simplu” mort pe strada. Nu aflam explicatii, dar primarul, crescut intr-o familie foarte bogata, pe cand era copil se intreba mirat de ce liderii lumii interlope nu erau pur si simplu omorati, cand asta i se parea lui solutia evidenta. Intrebare la care tatal sau ii raspunde ca acesti interlopi trebuie sa fie judecati. Zis si facut? Da, ajuns primar el va face niste detasamente care “judeca” pe cei cei care rapesc (in San Pedro Garza au loc 8-10 rapiri pe zi), astfel incat la cateva ore cadavrele raufacatorilor sunt descoperite “pur si simplu”. Astfel ca orasul devine cel mai sigur municipiu din America Latina, cu zero rapiri, zero crime, zero… orice.

Primarul a decis sa ia legea in propriile maini, depasind cu mult limitele a ceea ce ii este permis de propriul mandat. Si nimic nu pare sa-l satisfaca mai mult. Pe tot parcursul filmului primarul ne povesteste foarte sigur de el si incantat, asemenea lui Narcis privindu-se in apa lacului (camerei de filmat) despre acest “miracol” al jocului dintre autoritate si responsabilitate in care castigator iese incalcarea permanenta a limitelor si ducerea acestora la extreme. Bineinteles, pentru un scop nobil – o tara (mama) mai buna. Intr-o tara macinata de confruntari sangeroase motivate de interese economice, intr-un oras unde asasinarea primarilor municipali este o practica obisnuita in lupta cartelurilor de droguri pentru controlul teritoriilor, cine l-ar putea invinui pe primar pentru faptul ca ia legea in propriile maini? In fapt, spun oamenii, la nivel nedeclarativ, toti il sustin. Voi il sustineti?

Totusi, el nu a mai fost reales. Si, dincolo de invincibilitatea sa, il vedem singur intr-o casa plina de colectii de arta si arsenal militar. Singur in casa narcisismului sau si a trecerii la act.

Actul de a ucide, piesa de rezistenta a festivalului, inclus la sectiunea “Ura dauneaza grav sanatatii”, este descris de catre autorii sai ca un “documentar al imaginatiei”,

o examinare suprarealista, epuizanta emotional, a atrocitatii umane si a responsabilitatii, filmul urmareste traseul terapeutic al unui individ, de la expunerea performativa a celor mai intunecate colturi ale sufletului sau catre intelegerea ororii absolute a actelor (a se citi crimelor) sale’, 

as cum citim in synopsis-ul filmului.

Regizorul si-a propus sa ia unul din criminalii de comunisti din Indonezia, sa sa-l “ajute” sa constientizeze ce a facut si sa ajunga sa spuna imi pare rau. Criminalul ales se defineste cu mandrie ca fiind gangster, adica, ne explica el, cuvantul gangster inseamna om liber. Liber sa ucida, mai exact – este cineva care a ucis peste 1 000 de persoane. Pentru care a si inventat o metoda mai umana de a ucide (adica pentru a rezolva problema sangelui care era prea mult). Regizorul isi propune sa-l faca pe acest gangster sa constientizeze, sa elaboreze si traiasca cu realitatea uciderii in real si nu in fantasma a celor peste 1 000 de oameni. O provocare mai mare si un caz clinic mai interesant cu greu se poate gasi. Regizorul s-a hotarat sa faca un film despre asta.

Se ofera cineva sa-l ia terapie pe gangster? Daca nu sunteti hotarati, filmul va mai fi prezentat sambata, la Muzeul Taranului Roman.