In acest articol ma voi referi la momentul 2 si 3 din durata filmului – si anume elaborarea temei si happy-end-ul.
Pentru o descriere mai ampla despre dependenta si redarea ei in film puteti accesa linkul http://www.psihanaliza-de-familie.com/new_site/articole_what_s_new_pussycat.php
Cel de-al doilea moment al filmului este elaborarea. Avem deja o tema si ea va constitui motivul pentru care vom incerca sa vedem ceea ce se intampla. In aceasta etapa, este necesar sa o gandim functie de tema ca fiind un proces psihic. Pentru a putea gandi aceste momente de elaborare avem cateva repere. Unul este dat de definitia fantasmei la Didier Anzieu, care prezinta fantasma ca fiind o scena in care sunt doua sau mai multe personaje, iar aceste personaje se pot schimba intre ele, cu toate acestea scena ramane neschimbata. In film, aceiasi scena este reluata la infinit.
In cazul nostru vom avea un proces de psihoterapie care urmareste tema de mai sus. Putem sa spunem ca pentru a urma aceste imagini avem nevoie de cateva repere. Acestea le vom regasi cu usurinta la Freud, la inceputurile din 1900 ale psihanalizei. Pentru Freud avem cateva modalitati de travaliu al visului si anume: condensarea (dl B devine dl A), deplasarea (un potcovar a fost condamnat si intrucat era singurul potcovar din sat, iar satul avea mai multi croitori a fost pedepsit unul din acestia, vezi Interpretarea viselor), transpunerea gandurilor in imagini vizuale (un continut abstract, adulterul este transpus in imagini concrete – fractura de os), simbolurile (folosirea cuvintelor diferite pentru acelasi lucru). Mai avem dublete sau simboluri multiple, asa cum in culturile vechi acelasi cuvant desemna cuvinte contrare, in Egipt – puternic si slab.
Revenind la film, putem sa consideram ca aceleasi procedee se regasesc atunci cand meditam asupra personajelor. Filmul nostru prezinta scena dupa scena o cheie prin care putem intelege mecanismul sau de constituire. Personajele unui film reprezinta o desfasurare a lor in moduri diferite. Pentru a putea sa intelegem elaborarea temei este necesar sa avem in minte urmatoarele principii: 1) Toate personajele sunt imaginare, nici unul nu exista in mod real 2) Exista o fantasma unica (aici se pot face mai multe dezbateri) pe care o prezinta filmul si pe care o reia cu obstinenta de-a lungul intregii desfasurari 3) Personaje diferite pot exprima acelasi personaj, iar toate personajele reunite exprima o singura tema, o singura persoana. Sau daca preferati, putem afirma ca exista o relatie care este prezentata mereu sub toate personajele. Diferenta mi se pare nesemnificativa. 4) Timpul cursiv nu exista, exista o desfasurare a unor imagini ca in vis, in care prezentul si trecutul se amesteca si vorbim despre cadre ale visului si nu despre o desfasurare unica.
In ceea ce priveste cel de-al treilea moment, happy-end-ul, nu am sa il detaliez deocamdata, intrucat nu consider ca am suficiente date. Acesta ar putea constitui un obiect de cercetare in sine. Dar veti observa cu usurinta ca orice film american are un moment de final si apoi incepe partea finala. Acest inceput ulterior se numeste happy-end. Daca suntem un pic atenti la denumire, eu va propun sa vedeti ca este un fel de final, diferit de final. Avatar este filmul care pune cel mai bine in act acest happy-end. Filmul se termina cand totul ia sfarsit, cand lumea Pandorei e distrusa. Urmeaza o pauza infinit de lunga pana la aparitia elicopterelor care vin sa salveze. In What’s new pussycat? veti observa ca exista la happy-end un alt sfarsit care continua si care are la randul lui un happy-end. Ramane sa vedem in lunile urmatoare care este dispozitivul corespunzator. Parerile voastre, propunerile voastre vor fi binevenite. Pe data viitoare! Pentru aceasta serie de articole – „The End”.
 Claudiu Ganciueste psihodramatist, psihoterapeut de orientare analitică şi psihoterapeut în psihanaliza legăturii. |
DE ACELAŞI AUTOR
Toate articolele acestui autor
Foto: What’s New, Pussycat?, r. Clive Donner, Richard Talmadge, 1965
