După ultimul război, în Bucureşti, la Iaşi ori la Cluj transportul încă se mai făcea cu trăsuri cu burdufuri ponosite, iar transportul laptelui – cu măgăruşi. Multe meserii tradiţionale, peisaje vechi şi situaţii cotidiene arhaice au rămas neschimbate chiar şi în primele decenii de comunism, în pofida mutaţiilor profunde, economice, sociale şi urbane pe care le-au adus.
Printre foarte puţinele realităţi – urbane – care nu s-au schimbat de decenii se numără şi cea a cumpărătorilor romi de fiare vechi, strigătele lor, atât de frecvente în anii ’70, de exemplu, putând fi auzite şi astăzi pe străzile oraşelor, şi ale Capitalei, ca nişte chemări din timpuri foarte vechi.
Urmăriţi mai jos un material de antropologie vizuala, realizat in anul 2007 de Miruna Tirca si Ioana Florea si montat de Radu Mihai Molosaga. Filmul incearca sa documenteze realitatea socio-economica a colectorilor de fier vechi din Bucuresti.
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Exceptional filmul! felicitari!