Toti auzim vorbindu-se despre „tulburarea de stres post-traumatic”, dar foarte putini dintre noi stim cu adevarat ce inseamna. In acest interviu video, Linda Hill, consultant in terapia desensibilizarii si retratarii prin miscarile oculare si psihoterapeut senior la clinica scoţiană Castle Craig, descrie efectele experientei traumatice asupra creierului.
Trauma are un efect puternic asupra comportamentului, fiind unul din factorii ce pot contribui la dependenta. Cei care au suferit o trauma se pot confrunta cu sentimente bruste si complesitoare de panica si teama. O modalitate comuna de a face fată acestora este apelul la consumul de droguri si alcool.
Linda Hill, consultant Castle Craig, explica terapia traumei pe înţelesul tuturor, subliniind beneficiile acesteia: accelerarea vindecarii de amintirile traumatizante.
Castle Craig este una din putinile clinici de tratare a dependentei din Marea Britanie care ofera pacientilor serviciul de terapie a traumei. Dr. Margaret McCann, Directorul Medical, vorbeste despre introducerea acesteia la Castle Craig:
Am introdus terapia traumei la Castle Craig pentru ca existau din ce in ce mai multe dovezi despre necesitatea tratarii traumelor nerezolvate, care agravau problema dependentei. Rolul amintirilor traumatice in instalarea recidivei nu mai putea fi ignorat. In acelaşi timp, am inteles ca o clinica ce aspira la titlul de „centru de excelenta”, trebuia sa ofere o abordare holistica a tratamentului, in loc sa se concentreze restrans pe tratamentul dependentelor. Introducerea terapiei traumei a fost un factor important in furnizarea unei ingrijiri complete pacientilor nostri.
Detalii aici
am vazut recent un documentar tv, nu mai stiu pe ce post, care, tot asa, aducea "trauma" in prim planul adictiei. dar, nici din acel doc., nici din acest articol, nu reusesc sa inteleg cum ajunge o trauma sa devina un fel de scuza pentru adictie, dar si pt terapie.. adica, daca am o trauma, asta imi valideaza adictia. deci, am dreptul sa fiu tratat ca orice pacient. nu mi se pare ok. adictiile au o componenta genetica – asta deja se stie. acum mai bagam si trauma la pachet? si apoi ne apucam, in terapie, sa cautam trauma vinovata de accesarea paguboasa a predispozitiei genetice? mie nu mi se pare ok. adicam daca nu gasim o trauma, nu avem voie sa fim alcoolici, de ex.? 🙂 ce se intelege prin "trauma', de fapt? in acel documentar tv, traumele erau exemplificate prin tot felul de abuzuri fizice/ psihice, chestii violente, oricum, suficinet de puternice si recente pt a nu mai fi apucat sa fie refulate…
ow.