Critic de întîmpinare consecvent şi sagace, autor – totodată – al unei cărţi despre Matei Vişniec, văzut ca un „optzecist atipic“, şi al unui volum consacrat utopiei negative în literatura română, Bogdan Creţu îşi dă, cu ocazia lucrării despre bestiarul cantemirian, măsura calităţilor sale de exeget şi de cercetător acribios. Cele două volume ale cărţii, Premise. Bestiae Domini şi Bestie diaboli – însumînd circa 500 de pagini – analizează sursele imaginarului cantemirian şi relaţiile acestuia cu imaginarul medieval şi renascentist, contextualizînd cu rigoare, în ideea de a identifica „epistema potrivită“ epocii şi spaţiului cultural în care Dimitrie Cantemir a scris Istoria ieroglifică, şi procedînd la o hermeneutică a simbolurilor animaliere nu doar adecvată şi bazată pe o întinsă documentare, ci şi captivantă graţie capacităţii interpretului de a transforma ideea şi demonstraţia într-un adevărat spectacol.
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
