O casa mici si linistita se iveste pe partea dreapta a drumului ce isi continua agale numaratoarea. Nu pare ca s-a schimbat ceva in toti acesti ani pentru rezonanta ei, dar si pentru insistenta ei de a ramane asa cum a fost. Usa inca se deschide cu aceeasi emotie ca si cum te-ar primi cineva si te-ar invita sa astepti pana cand vei fi primit in cabinetul domnului doctor. Atmosfera este soptita si iti vine greu sa-ti imaginezi ca acolo s-a scris istorie sau macar sfarsitul istoriei lui Freud. Oamenii sunt foarte binevoitori. Si parca mandri. Cunosc semnificatia locului pe care il pastoresc zi de zi, ingrijiandu-l cat mai aproape de starea lui initiala. Lipseste amploarea comerciala a unui spatiu public si asta face ca locul sa isi pastreze intimatea. Printre poze foarte vechi, glastre cu flori proaspete emana un miros splendid. Printre mobilele parca incremenite in timp, mici articolase cu cele mai celebre vise si reflectii ale lui Freud. Si bineinteles portretul sau. La fel de darz si de intens.
In aceasta casa Sigmund Freud si-a petrecut ultimul an din viata sa. S-a mutat aici la 27 septembrie 1938 si a ramas aici pana la moartea sa, la varsta de 83 de ani, la 23 septembrie 1939. Sotia sa, Martha, cumnata sa Minna Bernays, fiica sa Anna, prietena acesteia Dorothy Burlingham si menajera Paula Fichtl au continuat sa locuiasca aici. Casa a ramas ocupata pana in 1982, cand a murit Anna, si, conform dorintelor ei, a fost transformata in muzeu si deschisa publicului in iulie 1986.
Freud a venit la Londra pentru a se refugia de regimul nazist. In Germania, lucrarile lui Freud si ale colegilor sai psihanalisti au fost arse in public in 1933. Majoritatea membrilor comunitatii psihanalitice evreiesti din Germania si Austria au emigrat in anii urmatori. Freud a refuzat sa plece, dar cand Austria a fost anexata Gemaniei in 1938 si familia sa a devenit obiectul hartuirii naziste, el a trebuit sa paraseasca adresa sa din Berggasse 19, Viena, acolo unde a locuit 47 de ani. La 6 iunie a ajuns in Londra si a inchiriat o casa pe Elsworthy Road 39. La 27 septembrie 1938 s-a mutat in casa din Maresfield Gardens 20. Aici, fiul sau Ernst si menajera Paula Fichtl au incercat sa-i recreeze ambientul de lux din Viena. Si-a continuat munca si a completat Moise si monoteismul si a inceput opera care i-a ramas neterminata, Compendiu de psihanaliza. Si-a continuat si practica aici si a primit pacienti pentru analiza.
Veranda din spatele casei este foarte bine pastrata. Are o iesire in gradina si un acoperis realizat de fiul arhitect al lui Freud, Ernst. In fata acesteia este sufrageria, continand mobila traditionala austriaca pictata pe care Anna Freud si Dorothy Burlingham au adus-o din casa de la Hochrotherd din Austria. In camera este si o pictura cu amintiri din regiunile alpine unde Freud isi petrecea vacantele, plimbandu-se la tara, unde ii placea foarte mult.
Biroul si biblioteca au fost bine intretinute de Anna Freud dupa moartea tatalui sau. Camera contine divanul original adus din Viena si este plina de antichitati din Grecia antica, Roma antica, Egipt sau Orient. Freud a vizitat multe situri arheologice, dar cele mai multe le-a achizitionat de la vanzatorii din Viena. Marturisea ca pasiunea sa pentru colectiile sale era depasita ca intensitate doar de dependenta de tigari. Importanta colectiilor sale este evidenta si in folosirea arheologiei de catre Freud ca o metafora pentru psihanaliza.
Biblioteca contine toate cartile pe care le-a adus cu el de la Viena. Acopera o arie vasta de domenii: arta, literatura, arheologie, filosofie, istorie, psihologie, medicina si psihanaliza. Raftul din spatele biroului lui Freud contine unii dintre autorii sai preferati: Goethe, Shakespeare, Flaubert, Heine, Anatole France. Freud a inteles ca poetii si filosofii au facut descoperiri ale inconstientului pe care psihanaliza cauta sa le explice sistematic.
Poetii si filosofii dinaintea mea au descoperit inconstientul. Ceea ce am descoperit eu a fost metoda stiintifica prin care inconstientul poate fi studiat.
Alaturi de carti exista si numeroase picture precum Oedipus and the Riddle of Sphinx si The Lesson of dr. Charcot si fotografii ale Marthei Freud, Lou Andreas-Salome, Yvette Guilbert, Marie Bonaparte si Ernst von Fleischl. Aceasta casa, unde Freud si-a incheiat viata si opera, ofera acum o privire unica asupra fondarii psihanalizei.
La etaj, camera Annei Freud ne ofera aspecte ale muncii ei si ale felului ei de a fi. Camera contine mobila din biroul ei (incluzand divanul) si un razboi de tesut din dormitorul ei. Anna Freud a fost o tesatoare pasionata si o tricotoare entuziasta, aceasta activitate din urma fiind cea pe care o practica in timpul analizei pacientilor. Ea s-a nascut in 1895, fiind cea mai mica dintre cei sase copii ai lui Freud. In 1914 si-a inceput pregatirea ca invatatoare, iar in 1918 si-a inceput formarea in psihanaliza, fiind analizata chiar de tatal ei. Cariera ei scurta din educatie i-a oferit o baza pentru munca de pionerat in campul psihologiei copilului. Introducere in tehnica analizei copilului a fost publicata in 1927, iar celebrul op Mecanismele de aparare ale Eului a aparut in 1936. Din 1923 a devenit si secretarul si ambasadorul tatalui sau. O expozitie ne arata viata si opera Annei in Viena si Londra. A fost ajutata de Dorothy Burlingham, o analista care a locuit in aceasta casa pana la moartea sa in 1979.
Pe palier gasim doua portrete ale lui Sigmund Freud, unul a lui Ferdinand Schmutzer si celalalt al lui Salvador Dali. Tabloul lui Schmutzer este o schita originala in creta si carbine, realizata in 1926. Freud a laudat portretul, scriindu-i intr-o scrisoare de multumire lui Schmutzer:
Este o onoare pentru mine si ar trebui sa-ti multumesc cu adevarat pentru efortul pe care l-ai depus pentru a-mi reproduce fata urata si acum ma simt asigurat ca voi fi pastrat pentru posteritate.
Salvador Dali a fost introdus lui Freud de Stefan Zweig la 19 iulie 1938, pe cand Freud inca locuia in locuinta inchiriata din Elsworthy Road, 39. In timpul intalnirii, Dali a realizat o schita clandestina si mai tarziu a creat desenul in cerneala expus acum in muzeu. Nici schita, nici desenul nu i-au fost aratate lui Freud pentru ca Zweig a simtit ca ele anticipau moartea sa iminenta.
In incheierea acestei scurte prezentari, amintesc si de camera de la etaj dedicata acum proiectiilor de film din viata lui Freud. La momentul vizitei mele, acolo rula filmul cu aniversarea nuntii de aur a lui Freud si a Marthei. Un Freud la apusul vietii sale, asezat in scaunul sau si primind cu caldura, dar si cu neputinta vizitatorii sositi. Freud imbatranit si zambind unui copil care se opreste in fata lui a fost ultima secventa inainte de a ne reintoarce in lumea de afara, care ne astepta cu un cer violet si o rabdare din ce in ce mai mica de a se dezlantui.
 Cristina Călărăşanueste psihoterapeut de orientare psihanalitică în formare, psihodramatist în formare, membru fondator al Asociaţiei Române de Psihanaliză a Legăturilor de Grup şi Familie şi delegat în cadrul Federaţiei Europene de Psihoterapie Psihanalitică. |
DE ACELAŞI AUTOR
Toate articolele acestui autor
Fotografii de Cristina Călărăşanu
