Luni, 6 mai 2013, s-a stins din viaţă controversatul om politic italian Giulio Andreotti, la vârsta de 94 de ani. Pentru mai bine de 50 de ani, Andreotti a fost cea mai puternică, enigmatică şi temută figură politică a ceea ce s-a numit Prima Republică Italiană (termen definitoriu pentru sistemul politic al Republicii între 1946 şi 1992).
Având 7 mandate ca prim-ministru, din 1960 până în 1992, Andreotti a jucat un rol activ în viaţa politică a Italiei, ocupând, rând pe rând, şi funcţiile de ministru al apărării, al afacerilor externe (de 5 ori), ministru de finanţe sau de interne. A ocupat postul de şef al Guvernului pentru o perioadă mai lungă decât orice alt politician italian, exceptându-l pe Silvio Berlusconi. Totuşi, Giulio Andreotti nu a condus niciodată din poziţia de preşedinte Partidul Creştin-Democrat, al cărui membru era.
Suspectat de legături directe cu Mafia, Vaticanul şi cu Loja Masonică neo-fascistă P2, în dreptul numelui lui Andreotti a plutit întotdeauna, deşi niciodată susţinut legal, verdictul de autor moral al unor serii de crime incluzând bancheri, judecători, jurnalişti. Suspectat că ar fi avut legătură chiar cu răpirea şi asasinarea de către Brigăzile Roşii a preşedintelui Partidului Creştin-Democrat Aldo Moro, magistraţii au cerut Parlamentului de 27 de ori permisiunea de a porni o anchetă împotriva lui Andreotti şi de 27 de ori Parlamentul a respins cererea. Odată cu destrămarea Partidului Creştin-Democrat, ca urmare a scandalului de corupţie la nivel naţional „Bribesville” de la începutul anilor ’90, Andreotti a căzut pradă unei presupuse conspiraţii ce a dus către o serie de procese în care a fost investigat în special pentru conexiunile sale cu Mafia. Această serie de procese a fost ilustrată în filmul Il Divo (2008, r. Paolo Sorrentino), un film impresionant, de o fineţe narativă pe care rar am întâlnit-o. Andreotti este interpretat cu măiestrie de către actorul Toni Servillo, o figură emblematică pentru filmele lui Sorrentino.
Se spune că Andreotti, vizionând filmul lui Sorrentino, pe moment şi-a ieşit din fire. Ulterior a admis însă că producţia este remarcabilă din punct de vedere estetic, deşi s-a arătat vădit iritat – reacţie justificată – de sugestia fantomatică din film privitoare la faptul că este direct responsabil pentru multe dintre „ilustrele cadavre” ale Primei Republici.
Dincolo de omul politic, filmul lui Sorrentino ni-l prezintă pe Andreotti omul obişnuit. Cu o malformaţie a coloanei vertebrale, mic de statură, proeminentul politician a fost adesea caricaturizat drept un pizmaş pitic cocoşat, cu urechile extrem de mari, îmbrăcat întotdeauna în negru, bântuind colţurile întunecate ale Republicii.
A avut două patimi: îngheţata şi sora celebrului actor Vittorio Gassman – Mary Gassman – femeia care i-a secătuit adolescenţa şi i-a furat nopţile.
Nu a crezut niciodată în întâmplare, ci a crezut doar în voinţa divină.
