Acum câțiva ani eram foarte puternic atras de sfera jocurilor rpg. Simțeam o plăcere deosebită și inexplicabilă în a dezvolta caracterele și de a crește odată cu ele în abilități și experiență. Experiența imersiunii era completă, spre nefericirea părinților mei. În cele din urmă, după suficient de multe ore petrecute în nenumărate jocuri, am început să observ anumite discrepanțe între traseul „eroului” – călătoria inițiatică – și viața mea de zi cu zi.
Privindu-mi viața în perspectivă am realizat că ea nu avea nimic în comun cu traseul inițiatic pe care îl întâlneam cu mici variații în aproape toate jocurile tip rpg.
O perioadă am renunțat la jocuri și am început să reflectez asupra acestui aspect. Am realizat, în cele din urmă, că viața fiecărui om ar trebui să fie o călătorie inițiatică, o poveste, un mit, o legendă. Dar de ce nu era? Ce o împiedica să fie așa? Oare este o călătorie pe care o facem, dar nu o conștientizăm decât rareori sau poate niciodată? Ce este viața cu adevărat? Ce se află la capătul călătoriei?
Cu aceste întrebări mi-am început eu călătoria prin lumea minunată numită viață.
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Urmăriţi-ne pe WhatsApp
Abonaţi-vă la Newsletter
Comentariu de Andrei Stîngă la articolul „Metin 2 – psihanaliza unui joc video” de Anca Munteanu
