Lucrul pe vignete şi lucrul pe prezentări de cazuri

Poate [că] iti scapa diferenta (cadru, obiective, intrebari, raspunsuri etc.) dintre cum se lucreaza pe cazuri si cum se lucreaza pe viniete in grupuri. Aici suntem un grup, chiar daca virtual, care „lucram” pe vinietele publicate de Cristina. Tu poti sa pui orice intrebare, evident. La grupurile care lucreaza pe viniete n-ai sa auzi intrebari despre istoria pacientului si despre istoria relatiei terapeutice, pur si simplu pentru ca nu se dau raspunsuri la aceste intrebari, pentru ca scopul nu este identificarea psihopatologiei, ci dezvoltarea gandirii creative a clinicienilor participanti la grup. De aceea, sunt permise interpretarile multiple cam ca la psihanaliza culturala, poate de-asta te incurca mai multe interpretari, toate argumentate, pe una si aceeasi vinieta. Asta suna cumva „generic” – permisivitatea pentru mai multe interpretari: cine cu cine s-a identificat, ce vine din istoria personala (a celor doi) si ce vine din istoria de terapie, care pot fi intentiile ce stau la baza interactiunii etc. Lucrul pe viniete ofera o deschidere extraordinar de mare pentru ca fiecare dintre noi aduce in discutie, prin propriul discurs, o alta si o alta secventa de interactiune de care este interesat el personal, pornind de la pretextul bucatii propuse si fiecare interpretare construita este practic „un alt caz”. Intrebarile sunt de mare utilitate aici tocmai pentru ca raspunsurile sunt ramificate: daca asa, atunci X, daca altfel, atunci Y, generalizarea fiind data de faptul ca vorbim despre tipuri categorii de situatii, si nu despre una anume, ca intr-o prezentare de caz.

Comentariu de Georgiana Brănişteanu la articolul „Sunt îndrăgostit de ea” de Cristina Călărăşanu