• Despre
  • Autori
  • Parteneri
  • Scrie la noi
  • Promovează
  • Newsletter
  • Contact
Sustine Gradiva
 
Cafe Gradiva
Cauta terapeut
Esti terapeut? Inscrie-te!
  • Prima pagină
  • Ştiri
  • Evenimente
  • Psi
    • Psihoterapie
    • Psihanaliză
    • Psihiatrie
    • Psihologie
  • Cultură
  • Societate
  • Podcast
No Result
View All Result
Cauta terapeut
Esti terapeut? Inscrie-te!
No Result
View All Result
Cafe Gradiva
No Result
View All Result
Caută terapeut | Terapeut? Înscrie-te!
Home Cafe Gradiva

Erdoğan şi Europa: Unsprezece ani de neînţelegeri

Cafe Gradiva by Cafe Gradiva
in Cafe Gradiva
0
Erdoğan şi Europa: Unsprezece ani de neînţelegeri
0 Shares
Share
Share
Pin
Tweet

Erdoğan şi Europa: Unsprezece ani de neînţelegeri
Rodrigo

În 2002, Recep Tayyip Erdoğan era în plină campanie electorală, iar partidul lui urma să iasă învingător câteva luni mai târziu. El vorbea atunci concret, de lucruri din viaţa de zi cu zi, de libertate religioasă, culturală, lingvistică şi de exprimare… Ambianţa era populară, plăcută şi mai puţin naţionalistă decât în mitingurile altor partide.

Pregătirea pentru integrarea în Uniunea Europeană era, spunea acesta, o etapă necesară şi utilă, cel mai bun mijloc de a reforma ţara… Interlocutorilor săi străini, Erdoğan le spunea că noul său “Partid al Justiţiei şi Dezvoltării” (AKP) îşi schimbase pielea, că-şi lepădase trecutul său islamist şi anti-european.

În timpul nopţii de joi, 6 – vineri, 7 iunie, unsprezece ani mai târziu, discursul nu mai are nimic de-a face cu realitatea. Referinţele sunt otomane, Recep Tayyip Erdoğan apelează la Allah pentru a face “veşnică” “frăţia”, “uniunea” şi “solidaritatea” arabo-musulmană, şi aţâţă mândria naţionalistă turcă a celor câtorva mii de suporteri, “soldaţii” săi veniţi să-l întâmpine şi care se arată gata să meargă să-i “zdrobească” pe acei “vandali”.

Premierul turc nu a spus niciun cuvânt despre revendicările (împotriva derivelor autoritare ale guvernului, împotriva unui capitalism neînfrânat, pentru libertatea de exprimare şi de stil de viaţă) a zecilor de mii de tineri care sunt în stradă din 31 mai.

“Ipocrizie” şi “dublu standard”

Ce s-a întâmplat? Contrastul dintre persoana din 2002 şi cel din 2013 este flagrant. Ar trebui să fim surprinşi? Sau mai degrabă să vedem aici dovada, precum opozanţii săi cei mai îndârjiţi, a “dublei agende” a lui Recep Tayyip Erdoğan şi a AKP-ului? Care, odată scăpaţi de sub tutela militară datorită sprijinului UE, au avut astfel mână liberă pentru a pune în mişcare proiectul ocult al unei politici neo-otomane, departe de valorile laice, democratice şi occidentale?

Ajuns la putere în 2002, guvernul AKP a continuat şi a amplificat o serie de reforme democratice fundamentale care fuseseră iniţiate de fosta coaliţie la putere. Într-o asemenea măsură încât i-au uimit până şi pe cei mai ireductibili opozanţi.

Ultra-minoritari, turcii din cercurile liberale de stânga, europeni convinşi, devin, fără să-l cunoască cu adevărat, ambasadorii săi zeloşi pe lângă diplomaţii şi jurnaliştii occidentali. Ei au găsit în sfârşit în AKP un partid care are curajul şi mijloacele să decapiteze duşmanul lor comun: armata (autoare a patru lovituri de stat militare în aproape treizeci de ani) şi să o trimită înapoi la cazărmi.

Violentă campanie de denigrare

Dar acest elan, aceste reforme, vor fi rapid oprite. Deja din 2004-2005. Cu mult înainte ca lupta împotriva armatei să fie câştigată. Din două motive.

Primul este puţin cunoscut. Dar este esenţial pentru a-l înţelege pe Recep Tayyip Erdoğan. În 2003, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a confirmat dizolvarea partidului islamic Refah, de către Curtea Constituţională Turcească, justificarea fiind că, în contextul actual, acesta reprezenta un pericol pentru democraţie, în timp ce dizolvarea partidelor comuniste sau autonomiste fusese considerată ca fiind contrară dreptului european. Recep Tayyip Erdoğan nu a înţeles diferenţa.

Mai rău, în iunie 2004, atunci când a ajuns la hotărârea sa definitivă în cazul Leila Sahin, Înalta Curte din Strasbourg a confirmat excluderea din universitate a fetei pentru purtarea voalul islamic. Un şoc pentru Recep Tayyip Erdoğan, ale cărui fete au trebuit să plece la studii în Statele Unite ale Americii pentru a putea purta voalul. Din nou, el nu înţelege de ce ceea ce este permis în majoritatea ţărilor europene, a merge la universitate cu un voal, face obiectul unei hotărâri contrarii atunci când vine vorba de Turcia.

Al doilea motiv este mai cunoscut. În 2005, francezii trebuiau să voteze cu privire la Tratatul de instituire a unei Constituţii europene. Candidatura Turciei este ţinta unei violente campanii de denigrare. Turcia este folosită în scopuri electorale drept sperietoare de către preşedintele Nicolas Sarkozy, care oferă – împreună cu Germania – Turciei un”parteneriat privilegiat”, o formulă goală de sens pentru singura ţară candidată care a semnat un acord de uniune vamală cu Uniunea Europeană de atât de mult timp (1995).

Recep Tayyip Erdoğan dorea să redea turcilor care l-au ales o mândrie, un destin naţional, şi se întâmplă exact invers. Acest lucru l-a afectat profund, el se simte umilit. Şi astfel a început spirala infernală.

O situaţie schizofrenică

Majoritatea responsabililor turci nu mai crede în această Uniune Europeană care-i dispreţuieşte. Turcia a decis să încetinească, şi apoi să oprească sau chiar să inverseze mişcarea de reforme liberale şi democratice necesare pentru o integrare prea ipotetică. Ea refuză să aplice Ciprului, acum membru al Uniunii Europene şi al cărui nord îl ocupă în continuare, regulile Uniunii Vamale.

Faţă de Uniunea Europeană, Recep Tayyip Erdoğan se află acum într-o poziţie aproape schizofrenică. Pe de o parte, el este pe cale să realizeze că visul otoman nu prea îi seduce pe vecinii lui arabi şi că influenţa diplomaţiei turceşti în regiune este în mare parte datorată legăturilor occidentale ale ţării. Pe de altă parte, îi este acum aproape imposibil să admită în faţa opiniei sale publice că integrarea europeană ar fi în definitiv, din punct de vedere economic şi diplomatic în orice caz, cel mai bun lucru care s-ar putea întâmpla Turciei.

Erdoğan şi Europa: Unsprezece ani de neînţelegeri

Ariane Bonzon

este jurnalistă independentă franceză, specialistă în politică externă. A fost corespondent în Istanbul, Ierusalim şi Johannesburg. Acum trăieşte şi munceşte între Franţa şi Turcia.

DE ACELAŞI AUTOR

    document.write(“”);

Toate articolele acestui autor

*

Preluat (parţial) din Presseurop
Citiţi articolul original în Slate.fr

Citeştedespre

Psihiatrul Peter Breggin diagnostic

Psihiatrul Peter Breggin despre neajunsurile diagnosticării psihiatrice

12 aprilie 2021
depresie şi poluare urbană

Depresie şi poluare urbană: ce spune un studiu din 2019

5 aprilie 2021
Salman Akhtar psihanalist

Sinuciderea ca distrugere a Selfului total, la Winnicott şi Akhtar

17 martie 2021
Tags: autor: Ariane Bonzonrubrică: Imago

  Şi pentru că tot sunteţi aici…

...va solicităm sprijinul, dragă cititoare, dragă cititorule. Audiența noastră a crescut foarte mult, cu deosebire în ultima vreme. Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o publicație online unică, din câte cunoaștem, prin profil editorial, format și continuitate. Din 2007, am publicat mii de articole, eseuri, interviuri, știri, corespondențe și transmisiuni de la evenimente locale, naționale și internaționale, recenzii și cronici, anchete, sinteze și dosare, pictoriale, sondaje, opinii și comentarii - scrise, video, audio și grafice, de psihanaliză și psihoterapie de varii orientări, de psihiatrie, psihologie și dezvoltare personală, dar și sociale, educaţionale şi comunitare, pentru drepturile omului şi nediscriminare, culturale, literare și artistice, istorice și filosofice. Realizarea lor a presupus, cale de mulți ani, o muncă enormă, uneori „la foc continuu” ori „în direct”, consacrând nopți, weekend-uri și vacanțe. Au fost necesare felurite resurse, implicare și bani, toate în regim de voluntariat.

Faptul că ne citiți și că reveniți mereu ne încurajează și ne arată că suntem pe drumul bun. Ca publicație de tip magazin independentă editorial, nefinanţată, apărând într-o piață media vastă și cu mari resurse, avem nevoie de susținerea dv. pentru a face mai departe jurnalism psi de calitate. Fiecare contribuție de la dv., mai mare sau mai mică, este foarte importantă pentru a putea continua.
 Susţineţi Cafe Gradiva cu 1 euro sau mai mult - durează doar un minut. Vă mulţumim! 

Sustine Cafe Gradiva

Cafe Gradiva

Cafe Gradiva

Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este un magazin online de psihologie, psihoterapie, psihanaliză şi psihiatrie şi cu deschidere spre sfera artistică şi culturală, educaţională, socială şi a proiectelor comunitare.

Citeşte şi

Psihanalistul Salman Akhtar sacrificiu
Cultură

Psihanalistul Salman Akhtar despre „ultimul strigăt de luptă” şi motivaţia sacrificială a terorismului

by Alexandra Frîncu
10 martie 2021
antivaccinare vaccin covid-19 variola
Societate

Cei care susţin antivaccinarea în pandemia COVID-19 folosesc aceleași argumente de acum 135 de ani

by Paula Larsson
4 martie 2021
Masculinitate furata Zimbardo
Societate

Masculinitate furată, feminitate oprimată şi bătălia dintre sexe

by Alexandra Frîncu
2 februarie 2021
Load More
Next Post
Psihanaliză cu naşul (VII): Tony îşi întâlneşte psihanalistul într-un restaurant

Psihanaliză cu naşul (VII): Tony îşi întâlneşte psihanalistul într-un restaurant

Lasă un răspuns Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sunt de acord cu Termeni şi condiţii şi Acord de confidenţialitate.

Primeşte Cafe Gradiva pe email

Terapeuţi

psihoterapeut Gabriela Tudor Popescu în Braşov

Psihoterapeut Gabriela Tudor Popescu în Braşov, Carpaţilor 13

22 noiembrie 2020
Psihoterapeut Alexa Bîtfoi în Bucureşti

Psihoterapeut Alexa Bîtfoi în Bucureşti, sector 3

22 noiembrie 2020
Psihoterapeut Dorin Bîtfoi în Bucureşti

Psihoterapeut Dorin Bîtfoi în Bucureşti, sector 3

10 ianuarie 2021
Psihoterapeut Alina Neagoe în Constanţa

Psihoterapeut Alina Neagoe în Constanţa, Traian 70

22 noiembrie 2020
Scrie la Cafe Gradiva! Scrie la Cafe Gradiva! Scrie la Cafe Gradiva!

Ca la carte

Descoperind oameni printre randuri
Cafe Gradiva

Descoperind oameni printre randuri

8 octombrie 2020
Umanism şi paradox în logoterapie
Cafe Gradiva

Umanism şi paradox în logoterapie

8 octombrie 2020
Promovaţi-vă evenimentele la Cafe Gradiva! Promovaţi-vă evenimentele la Cafe Gradiva! Promovaţi-vă evenimentele la Cafe Gradiva!

Ultima oră

Psihiatrul Peter Breggin diagnostic

Psihiatrul Peter Breggin despre neajunsurile diagnosticării psihiatrice

12 aprilie 2021
depresie şi poluare urbană

Depresie şi poluare urbană: ce spune un studiu din 2019

5 aprilie 2021
anatta în budism

Anatta în budism, non-sinele și neuroplasticitatea ca expresie a identității

24 martie 2021
Gemma Habibi de Robert Prosser: Bătaia e ruptă din raiul fricii (spectacol online)

Gemma Habibi de Robert Prosser: Bătaia e ruptă din raiul fricii (spectacol online)

20 martie 2021
Cafe Gradiva

Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o revistă magazin online de psihoterapie, psihanaliză, psihologie şi psihiatrie, cu interese în sfera culturală şi artistică, socială, educaţională şi comunitară.

Urmăreşte-ne

Caută terapeut

Psihologi | Braşov | Bucureşti | Sector 3 | Constanţa | Psihoterapeuţi | Braşov | Bucureşti | Sector 3 | Constanţa | Psihoterapeuţi psihanalitici | Bucureşti | Sector 3 | Constanţa

Primeşte Cafe Gradiva pe email

  • Despre
  • Autori
  • Termeni şi condiţii
  • Acord de confidenţialitate
  • Cookies
  • Contact

© 2020 Cafe Gradiva - Pshanaliza, psihoterapie, psihiatrie, psihologie.

No Result
View All Result
  • Ştiri
  • Evenimente
  • Gradiva Podcast
  • Cauta terapeut
  • Terapeut? Înscrie-te!
  • Scrie la noi
  • Promovează
  • Newsletter
  • Contact

© 2020 Cafe Gradiva - Pshanaliza, psihoterapie, psihiatrie, psihologie.

Utilizăm module cookie pentru a vă asigura că beneficiați de cea mai bună experiență pe site-ul nostru. Mai mult aici.