Principiul bilanţului

La facultatea de filosofie, pe vremuri, s-a prezentat un licenţiat în studii economice. Voia să facă o teză de doctorat despre „Filosofia contabilităţii” (istoria mi-a relatat-o tatăl meu). Intenţia fusese considerată ridicolă.

Amintindu-mi recent această anecdotă mi-am spus că, de fapt, ar fi trebuit acceptată tema propusă de contabil. S-ar putea ca noţiunea cea mai generală, unind mintea şi materia să fie aceea de bilanţ. Peste tot există dezechilibre temporare care, cu necesitate, reajung la echilibru. Aşa cum într-un bilanţ contabil suma intrărilor şi ieşirilor trebuie cu absolută necesitate să fie zero, universul întreg realizează şi el acelaşi tip de operaţie. Între Big Bang, trecând prin expansiunea maximă a universului, sfârşind cu revenirea la stabilitatea finală, rezultatul operaţiei nu poate fi decât zero (dacă am poseda înţelegere măcar „cât un bob de muştar”, asta ar trebui să ne consoleze de propria noastră moarte). Orice sistem fizic se supune legii bilanţului.

Contabilitatea financiară nu este decât un caz particular al echilibrului universal; dar atât de exemplar, încât merită să sugereze cea mai riguroasă dintre filosofii. De aici la ideea că ordinea morală este un caz particular al bilanţului nu este decât un pas, uşor de făcut. „După faptă şi răsplată” este una din formulările principiului. Sau: „Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”. Mântuirea prin sacrificiu a lui Hristos nu derogă de la principiul bilanţului, de vreme ce Fiul răscumpără păcatele omenirii, vădit aflată în stare de faliment, pentru a reporni bilanţul de la zero. Omenirea, însă, continuă să păcătuiască. Ceea ce duce la necesitatea unei cântăriri a sufletelor (înfăţişată în arta sacră) cu consecutiva trimitere în Iad sau Rai. Iată cum se perpetuează economia universală.

Pe frescele înfăţişând Judecata cea din urmă, vedem acoliţii Satanei apăsând pe talgerul balanţei pentru a falsifica cântărirea corectă a sufletului. Mişcarea este percepută de vigilentul arhanghel, care intervine cu sabia pentru a îndepărta pe trişor; zugravul păcătuieşte prin optimism. Nu este exclus ca de numeroase ori jocul cântăririi şi bilanţul contabil să rămână trucat. Asta provine din relativitatea valorilor. Adesea din indecidabilitatea lor. „Adevăr dincoace de Pirinei, minciună dincolo”… expresia este a lui Blaise Pascal. Cine se va mântui, cine va fi osândit? Poate că cineva deţine codul secret al adevăratului Bine, al adevăratului Rău. Dar chiar dacă este aşa, bilanţul este totuşi falsificat, omul nu a putut fi liber, acţionând în necunoştiinţă de cauză…