• Despre
  • Autori
  • Parteneri
  • Scrie la noi
  • Promovează
  • Newsletter
  • Contact
Sustine Gradiva
Cafe Gradiva
Terapeuti
Urmariti-ne pe WhatsApp
  • Prima pagină
  • Ştiri
  • Evenimente
  • Psi
    • Psihoterapie
    • Psihanaliză
    • Psihiatrie
    • Psihologie
  • Cultură
  • Societate
  • Podcast
No Result
View All Result
Terapeuti
Urmariti-ne pe WhatsApp
No Result
View All Result
Cafe Gradiva
No Result
View All Result
Urmariti-ne pe WhatsApp
Home Cafe Gradiva

La varful lacului

Cafe Gradiva by Cafe Gradiva
in Cafe Gradiva
La varful lacului

– Ce se intampla, Jock?
– Nu am nicio problema. De fapt, ma recasatoresc. Cu o femeie tanara. Si vom avea un copil. Asta cam cliseu, dar… Problema e fiica lui Bunny. Ce program conduci tu aici?
– Nici un program.
– Trebuie sa ai un orar, un calendar al activitatilor, o structura?
– Nici o structura.
– Ce se intampla aici?
– Nimic. Ne oprim. Nu gandim. Nu facem.
– Tu esti invatatorul?
– Nu, nici un invatator.
– Asculta, o las pe Melissa in grija ta, si daca i se intampla ceva, ma intorc si iti fac probleme.
– Marele domn Jock. Nu poate sa aiba grija de fiica sa si se asteapta ca eu sa o fac.
– Nu, nu accept.



Varful lacului este o distopie feminista teribila, in care violul si incestul sunt epidemice intr-o comunitate din Noua Zeelanda. Filmul regizoarei Jane Campion, cea care a facut Pianul, este si data asta despre suferinta, razbunare si relatiile intre barbati si femei.


Serialul Vârful lacului vorbeste despre vindecare si capacitatea de a procesa o anumita suferinta legata de violenta barbatilor. Holly Hunter este aici un guru al comunitatii de femei care propune o terapie de grup intr-un mediu neconventional. Ea este un androgin misterios, care vorbeste sibilinic si rosteste intotdeauna adevaruri dureroase. In secventa pe care o arat aici, Jock, un barbat puternic cu multi bani, discuta despre familia lui care s-a refugiat in comunitatea in care GJ (Helen Hunt) este terapeut si invatator. Jock vrea sa o ameninte pe GJ si sa o convinga ca are control asupra situatiei. Strategia lui GJ este strategia celui care respinge premisele cu care Jock vine la dialog. GJ nu este invatator, nu are program si nu vrea nimic de la cei care vin la ea. Strategia lui GJ este strategia lui Nu, nu intelegi ce se intampla aici.


Desi Varful lacului este o poveste plina de violenta si rani de toate felurile, GJ creeaza o oaza in mijlocul desertului pentru ca acei afectati sa poate sa isi recapete echilibrul. GJ, prin atitudinea ei directa si imediata, creeaza un mediu in care cei afectati sunt pusi in contact cu reactiile corpurilor lor. GJ, in lumea violenta a barbatilor, creeaza o lume diferita, unde suferinta poate fi procesata. Viziunea radicala a lui Jane Campion imagineaza poate cea mai interesanta figura spirituala si feminista pe care o cunosc in cinema.

Feminismul lui Campion este unul reactiv, in care femeile se opun violentei barbatilor. Simpla opozitie femei-barbati cu care Campion lucreaza in serialul ei nu destabilizeaza lumea pe care o descrie, cat o produce si o face mai eficienta. Pentru ca femeile sunt victime ale unui sistem patriarhal, singura scapare este violenta defensiva sau refugiul in comunitatea lui GJ. Oricat de savuroasa in tragicul ei este povestea lui Jane Campion, ea nu face decat sa intareasca o identitate – femeia – construita pe baza victimizarii. Victimizarea nu este o solutie, cat o situatie care respinge alte forme creative de a exista.

Bogdan Popa

este pasionat de psihanaliză, iar pe Gradiva încearcă să îşi dea seama de ce. A publicat lucrări despre istoria gândirii politice, feminism, queer theory şi psihanaliză relaţională.

Citiţi despre

Manifestul Realismul Socialist Capitalist continuă cu „Invazia produselor”

Gandire magica si gandire critica

Dans şi psihanaliză

DE ACELAŞI AUTOR

Subscrieţi la Cafe Gradiva

Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.

Urmăriţi-ne pe WhatsApp

Abonaţi-vă la Newsletter

    document.write(„”);

Toate articolele acestui autor

*

Şi pentru că tot sunteţi aici…

...va solicităm sprijinul, dragă cititoare, dragă cititorule. Audiența noastră a crescut foarte mult, cu deosebire în ultima vreme. Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o publicație online unică, din câte cunoaștem, prin profil editorial, format și continuitate. Din 2007, am publicat mii de articole, eseuri, interviuri, știri, corespondențe și transmisiuni de la evenimente locale, naționale și internaționale, recenzii și cronici, anchete, sinteze și dosare, pictoriale, sondaje, opinii și comentarii - scrise, video, audio și grafice, de psihanaliză și psihoterapie de varii orientări, de psihiatrie, psihologie și dezvoltare personală, dar și sociale, educaţionale şi comunitare, pentru drepturile omului şi nediscriminare, culturale, literare și artistice, istorice și filosofice. Realizarea lor a presupus, cale de mulți ani, o muncă enormă, uneori „la foc continuu” ori „în direct”, consacrând nopți, weekend-uri și vacanțe. Au fost necesare felurite resurse, implicare și bani, toate în regim de voluntariat.

Faptul că ne citiți și că reveniți mereu ne încurajează și ne arată că suntem pe drumul bun. Ca publicație de tip magazin independentă editorial, nefinanţată, apărând într-o piață media vastă și cu mari resurse, avem nevoie de susținerea dv. pentru a face mai departe jurnalism psi de calitate. Fiecare contribuție de la dv., mai mare sau mai mică, este foarte importantă pentru a putea continua.
 Susţineţi Cafe Gradiva cu 1 euro sau mai mult - durează doar un minut. Vă mulţumim! 

Cafe Gradiva

Cafe Gradiva

Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este un magazin online de psihologie, psihoterapie, psihanaliză şi psihiatrie şi cu deschidere spre sfera artistică şi culturală, educaţională, socială şi a proiectelor comunitare.

Citiţi şi

Shangbo – Povestiri din relaţionalitate
Cafe Gradiva

Shangbo – Povestiri din relaţionalitate

by Cafe Gradiva
8 octombrie 2020
Cafe Gradiva psihanaliză psihoterapie

Stuart Hall fata in fata cu Opt nume de familie basce

by Cafe Gradiva
8 octombrie 2020
Cafe Gradiva psihanaliză psihoterapie

Din nou despre trauma: bye bye cabron

by Cafe Gradiva
8 octombrie 2020
Load More
Next Post
Foto de Dmitry Vilyunov

Foto de Dmitry Vilyunov

Comments 4

  1. Ciprian Taus says:
    12 ani ago

    Ar fi interesant de vazut la nivel intrapsihic cum functioneaza la nivel intrapsihic aceasta situatie identitara construita pe baza victimizarii. Din text reiese clar ca aceasta situatie identitara reflecta raporturile de putere. Insa, la nivel intrapsihic, acest conflict se traduce ca un conflict al Eului cu Supraeul sau la unul centrat pe o solutie masochista in care eul preia prin identificare toate carcateristicile obiectului? In prima varianta relatia cu obiectul este posibila, insa in ceea de-a doua solutia este una auto-referentiala si mortifera, distinctia dintre obiect/subiect, intern/extern, activ/pasiv nu mai este posibila. In primul caz, respingerea situatiei ar fi traducerea unei refulari, in cel de-al doilea caz am avea de-a face mai degraba cu un refuz si o reconstructie ulterioara a realitatii. In acest ultim caz violenta nu mai este un simptom unidirectional produs de sistemul patriarhal, ci o situatie polimorfa in care sunt incarcerate ambele tabere.

    Răspunde
  2. Bogdan Popa says:
    12 ani ago

    Ciprian, nu imi este clar ce sugerezi in ultima parte a comentariului. Cred ca sunt de acord cu tine ca exista on introiectie a agresorului, in relatia intre victima si agresor. De obicei, raportul este unul intre victima si agresor, in care victima preia inconstient din sadismul agresorului. De aici, si masochismul victimei (cel constient) si poate sadismul (care este inconstient). Acum mi se pare ca sugerezi ca exista doua solutii la situatia asta. Nu imi este clar unde duc ele. Poate le explici cand ai timp.

    Dupa mine problema legata de un anumit tip de feminism, sa ii spunem doar reactiv, este ca pune problema doar in termeni de victima-agresor, unde pozitiile sunt clare. Asta pote sa duca la ignorarea unui anumit sadism care este asociat celor care se considera vatamati si brutalizati. Si asta se intampla in general cu o anumita orientare de stanga, care vrea mai putin sa construiasca, cat sa denunte agresiunea. Asta poate sa reprezinte un proiect limitat.

    Dar cred ca ai mare dreptate cand descrii un anumit tip de violenta ca "polimorfa," si mai putin unidirectionala, adica venind de la barbati la femei.

    Pe mine ma intereseaza cum se produce victimizarea–adica suntem "raniti" si trebuie sa denuntam violenta si atat. Ce se intampla mai departe? Cum negociem faptul ca ranile sunt raspindite in societate, si cum le administram mai bine? Ce violenta declanseaza statutul de victima?

    Mie imi place GJ in serialul asta pentru ca sugereaza ca vindecarea e complicata, grea si ca este asociata cu o anumita violenta a limbajului. GJ, de pilda, nu este idealul de terapeut a lui Winnicott, care trebuie ca o mama disponibila oricand, sa contina agresiunea. Si nici nu este idealul lui Freud, care trebuie sa aduca in permanenta inconstientul in constiinta. GJ este "mama continatoare" din cand in cand. Este psihanalistul Freudian din cand in cand. Dar este si altceva, prin faptul ca nu se fereste sa spuna lucruri dureroase, care reusesc sa ajunga direct la ascultator.

    Răspunde
  3. Ciprian Taus says:
    12 ani ago

    Zilele trecute vorbeam cu o bună prietenă despre o întâmplare din Dubai. O norvegiancă a fost violată, iar ca urmare s-a adresat poliţiei locale pentru a denunţa violul. Spre surprinderea ei aceasta a fost în schimb acuzată de relaţii sexuale ilegale în afara căsătoriei şi a fost condamnată la închisoare. Ceea ce este cel mai şocant în povestea asta, nu mai este violul, ci modul de a face justiţie: Cum anume poţi fi condamnat pentru un act de agresiune făcut asupra ta de un altul? Povestesc această întâmplare pentru că mi se pare că subliniază mai bine ideea pe care o aveam în vedere. Situaţia asta are în principiu de a face cu două instituţii, cea religioasă şi cea juridică. Într-un stat de drept acestea două sunt separate, astfel că dreptatea poate fi negociată de către individ, în calitatea sa de eu subiectiv ce suferă. Într-o monarhie constituţională cu o fundamentare religioasă, aceste două sunt osmotice. Aici nu mai există loc pentru negociere, individul, în momentul în care accidental păţeşte ceva, află că este condamant încă de la naştere, exact cum s-a întâmplat cu această norvegiancă. Prin acest mod de a judeca lucrurile, individul numai are loc de negociere, ci este constrâns la repetiţie, tocmai din cauza acestei vinovăţii din naştere. Aici nu mai este importantă suferinţa personală, ci greşeala, greşeală pe care individul nu ar trebui să o permită nici măcar accidental. Probabil că acest lucru se aplică mai mult în cazul femeilor în acest stat, şi chiar dacă lucrurile sunt mai complexe, nu folosesc această întâmplare decât pentru a arăta un posibil mod de funcţionare psihică. Practic, care este influenţa unei astfel de realităţii asupra modului de percepţie interioară? Iar întrebarea ta, cum mai este posibilă vindecarea, devine extrem de interesantă.

    Răspunde
  4. Ciprian Taus says:
    12 ani ago

    Dacă ar fi să iau, la modul teoretic, această femeie şi o să plasez în contextul fictiv creat de film, se ajunge la câteva întrebări interesante. Accentul ei, aşa cum l-ai subliniat tu, cade pe acel „we stop…”. Eu, la fel ca şi tine, prin asta văd că victima îşi păstrează percepţia interioară impusă de experienţă, însă se retrage din contextul creat de grup. Pe de altă parte, acest lucru înseamnă că grupul este perceput nediferenţiat, ca în cazul sistemului social nediferenţiat din Dubai. Eul individului nu mai percepe decât violenţa emisă de astfel de sisteme grupale, rămâne fixat la grup prin percepţie. Chiar, dacă, „extrădarea” s-a întâmplat, modul de percepţie impus de grup, în mod violent, rămâne. Aici, se ridică câteva întrebări: Cum anume trăiesc femeile care rămân în acel grup? Există o patologie independent de modul de funcţionare al grupului? Sau prezumtiva patologie este diluată de obişnuinţă? Cum ar fi posibilă vindecarea în cazul norvegiencei? „Extrădarea” determină sau ajută la vindecare? Pe scurt, ca să răspund la toate aceste întrebări, vindecarea în psihanaliză este puternic legată de regresie şi repetiţie. Pentru a te putea vindeca ai nevoie să repui în scenă trăirea iniţială pentru a obţine un control la nivel psihic, să transformi repetiţia într-o simplă amintire, să perlaborezi, într-un cuvânt. Unind într-un continuum cele două forme de sisteme politice, vindecarea este posibilă doar în momentul în care redescoperi ca amintire „monarhia constituţională cu fundamentare religioasă”. În acest fel pot trăi femeile din acest tip de grup, pot trăi tocmai pentru că nu există un conflict între instituţii. În „statul de drept”, eul individului trebuie să gestioneze conflictul dintre instituţii, dar rămâne cu opţiunea de a fi creativ sau a eşua. „Extrădarea” mi se pare a fi soluţia cea mai riscantă pentru că presupune izolarea în raport cu un grup ce se delimitează de un alt grup care produce violenţa. Practic pentru a vindeca prin „extrădare” ai nevoie să reproduci violenţa grupului iniţial. Aceasta de fapt îmi pare o soluţie masochistă, dar care e „admirată” tocmai prin sadismul pe care îl emană. Aşa pot să înţeleg admiraţia pe care o ai tu faţă de GJ, admiraţie pe care am regăsit-o şi la mine. Există vindecare în afara agresiunii? Care ar fi caracteristicile după care îţi dai seama că o vindecare psihică s-a produs?

    Răspunde

Lasă un răspuns Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sunt de acord cu Termeni şi condiţii şi Acord de confidenţialitate.

Promovaţi-vă evenimentele la Cafe Gradiva! Promovaţi-vă evenimentele la Cafe Gradiva! Promovaţi-vă evenimentele la Cafe Gradiva!

Ca la carte

depresia la copil simptome
Psihoterapie

Depresia la copil în 11 simptome

1 mai 2025
Câteva considerații psihanalitice asupra consumului de droguri
Cafe Gradiva

Câteva considerații psihanalitice asupra consumului de droguri

22 noiembrie 2020

Terapeuţi

Psihoterapeut Alina Neagoe în Constanţa

Psihoterapeut Alina Neagoe în Constanţa, Traian 70

28 mai 2023
Psihoterapeut Dorin Bîtfoi în Bucureşti

Psihoterapeut Dorin Bîtfoi în Bucureşti, sector 4

26 martie 2025
Psihoterapeut Alexa Bîtfoi în Bucureşti

Psihoterapeut Alexa Bîtfoi în Bucureşti, sector 4

11 august 2024
psihoterapeut Teodora Dobrescu în Bucureşti

Psihoterapeut Teodora Dobrescu în Bucureşti, sector 3

25 aprilie 2025
psihoterapeut Gabriela Tudor Popescu în Braşov

Psihoterapeut Gabriela Tudor Popescu în Braşov, Carpaţilor 13

28 mai 2023
Cafe Gradiva - Psihoterapie, psihanaliza, psihiatrie, psihologie

Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o revistă magazin online de psihoterapie, psihanaliză, psihologie şi psihiatrie, cu interese în sfera culturală şi artistică, socială, educaţională şi comunitară.

Urmăreşte-ne

Caută terapeut

Psihologi | Braşov | Bucureşti | Sector 4 | Constanţa | Psihoterapeuţi | Braşov | Bucureşti | Sector 3 | Sector 4 | Constanţa | Psihoterapeuţi psihanalişti | Bucureşti | Sector 4 | Constanţa

Psihologi online | Skype | WhatsApp | Zoom | Psihologi la telefon | Psihoterapeuţi online | Skype | WhatsApp | Zoom | Psihoterapeuţi la telefon | Psihoterapeuţi psihanalişti online | Skype | WhatsApp | Zoom | Psihoterapeuţi psihanalişti la telefon

Primeşte Cafe Gradiva pe email

  • Despre
  • Autori
  • Termeni şi condiţii
  • Acord de confidenţialitate
  • Cookies
  • Contact

© 2020 Cafe Gradiva - Pshanaliza, psihoterapie, psihiatrie, psihologie.

No Result
View All Result
  • Ştiri
  • Evenimente
  • Gradiva Podcast
  • Cauta terapeut
  • Terapeut? Înscrie-te!
  • Scrie la noi
  • Promovează
  • Newsletter
  • Contact

© 2020 Cafe Gradiva - Pshanaliza, psihoterapie, psihiatrie, psihologie.

Utilizăm module cookie pentru a vă asigura că beneficiați de cea mai bună experiență pe site-ul nostru. Mai mult aici.
×