Eu si tu / Io e te, premiera în România: Filmul care l-a readus pe Bertolucci la viaţa regizorală

După aproape 10 ani de pauză regizorală cauzată în mare parte de problemele de sănătate şi de imobilizarea sa într-un scaun cu rotile, faimosul regizor italian Bernardo Bertolucci (Last Tango in Paris, The Last Emperor, Little Buddha) revine pe marile ecrane cu un nou lungmetraj, drama Eu şi tu (Io e te, în original).

În acelaşi timp, pentru Bertolucci, Eu şi tu este primul film în limba italiană, cu actori italieni şi filmat exclusiv în Italia, după 30 de ani de producţii internaţionale.

Eu şi tu va avea premiera în România la 6 septembrie, chiar în perioada Festivalului Internaţional de Film de la Veneţia, al cărui preşedinte este însuşi Bertolucci.

Io e te, filmul care l-a readus pe Bertolucci pe platoul de filmare

Ultimul film regizat de Bertolucci a fost The Dreamers în 2003, la scurt timp regizorul italian trecînd printr-un şir de operaţii nereuşite la coloana vertebrală, operaţii care, din nefericire, în 2005 l-au imobilizat definitiv într-un scaun cu rotile.

Despre această perioadă dificilă din viaţa sa regizorul italian spune, cu ocazia filmărilor la Io e te:

Cînd mi-am dat seama că voi rămîne mereu imobilizat în scaunul cu rotile mi-am zis: gata, zilele mele ca regizor s-au terminat! Ideea că nu voi mai putea face film a însemnat pentru mine închiderea unui capitol şi deschiderea altuia, dar nu ştiam exact care altul. În mine s-a dat o luptă pentru a mă obişnui cu gîndul că depind de un scaun cu rotile pentru a mă deplasa de colo-colo. Puţin cîte puţin am deprins arta de a-mi accepta condiţia, asta care este ea. Şi din acel moment am ştiut că este posibil să mai fac film, dar dintr-o poziţie diferită faţă de cea obişnuită: din poziţia şezut mai degrabă decît din cea în picioare. Cînd am început să filmez Io e te am simţit că sunt din nou în cărţi şi chiar că sunt pregătit să fac şi alte filme, cît de curînd.

Despre ideea filmului Io e te

Bertolucci îşi aminteşte:

În urmă cu doi ani (în 2010 – n. red.) Niccolò Ammaniti mi-a adus romanul său Io e te, un best-seller internaţional. Se împlineau 30 de ani de cînd nu mai făcusem film în italiană. Mi-am dorit mult să aud limba italiană vorbită într-un film de-al meu. Cu actori italieni şi filmat în Italia.

După ce am citit primele pagini am simţit fiorul unui proiect nou, a ceva ce va deveni inevitabil un film! Pe undeva cursul poveştii urma să fie schimbat, să sufere cîteva modificări… De aceea l-am vrut pe Ammaniti lîngă mine la scrierea scenariului, împreună cu Umberto Contarello şi Francesca Marciano.

Dar cele mai mari diferenţe între romanul Io e te şi filmul omonim nu sunt la scenariu. Ci au apărut chiar în timpul filmărilor… Asta este magia cinematografului!

Bernardo Bertolucci

Bernardo Bertolucci s-a născut în Parma, Italia, în 1940. A urmat cursurile Universităţii din Roma şi iniţial a ajuns cunoscut ca poet. A fost asistentul regizorului Paolo Pasolini la filmul Accattone (1961) şi, un an mai tîrziu a regizat propriul lui lungmetraj de debut: La commare secca, un film poliţist realizat cu actori amatori despre uciderea unei prostituate într-un parc din Roma urmată de investigaţiile poliţiei pentru prinderea asasinului. Cel de-al doilea film al său, Prima della rivoluzione (1964) a avut premiera abia în 1971 şi spune povestea unui tînăr dintr-o familie bună din Parma care are o relaţie cu o rudă mai îndepărtată şi mult mai în vîrstă decît el din Milano. Dragostea lor nu poate dura, aşa că, la plecarea ei din oraş, tînărul se vede nevoit să se căsătorească cu fosta sa prietenă, pentru a nu-şi supăra familia.

Cazul Ultimul tango la Paris. În 1971 a apărut filmul cel mai controversat al lui Bernardo Bertolucci: Last Tango in Paris, cu Marlon Brando şi Maria Schneider. Controversele nu au vizat atît scenele de nuditate, chiar un viol, altfel des întîlnite în filmele lui Bertolucci (deşi, nu este şi cazul lui Io e te). Cît faptul că actriţa principală nu a fost anunţată de ceea ce urmează să se întîmple în cîteva din scenele respective. Mai precis în celebra secvenţă în care aceasta este violată brutal – viol simulat, evident – de Marlon Brando, aşa numita butter scene.

Regizorul recunoaşte că a optat pentru această variantă pentru a obţine o reacţie cît mai autentică de la pe-atunci foarte tînăra actriţă Maria Schneider. Aceasta a fost atît de marcată de acel episod din cariera ei, încît ulterior a decis să nu mai apară niciodată în scene cu nuditate. Mai mult, ea a devenit un puternic activist pentru drepturile femeii, pentru un mai mare respect acordat femeilor care apar în media, militînd în special pentru promovarea femeilor în poziţia de regizor de film. Din 1971 şi pînă la moartea sa, care a survenit în februarie 2011, Maria Schneider nu l-a iertat pe Bertolucci pentru ceea ce a numit ea „violul emoţional”.

Anul acesta, regizorul Bernardo Bertolucci încă îşi mai exprima regretele:

Săraca Maria. Nu am avut ocazia să mă duc să-i cer iertare. Avea numai 19 ani (la momentul filmărilor pentru Ultimul tango la Paris – n. red.) şi, la fel ca şi actorii din Io e te, nu mai jucase niciodată în vreun film. E posibil ca, de mai multe ori în film, să nu-i fi spus de la început ce se va întîmpla, tocmai pentru că am ştiut că jocul ei actoricesc va fi mai bun. Aşa că, la scena cu Marlon Brando am hotărît să nu o anunţ. Am vrut să o văd reacţionînd natural, cu furie.

Last Tango in Paris a fost cenzurat multă vreme în Italia, pelicula confiscată de autorităţi, iar toate copiile sale distruse. Un tribunal a dat o sentinţă prin care lui Bertolucci era condamnat patru luni la închisoare cu suspendare şi i se retrăgeau drepturile civile pe o perioadă de cinci ani. După dispariţia cenzurii, filmul a reapărut – Bertolucci reuşise să ascundă o copie – şi a fost proiectat din nou, e drept, într-o variantă uşor editată.

După momentul Last Tango in Paris (1971), Bertolucci a mai regizat o serie de filme care l-au făcut şi mai cunoscut. Novecento / 1900 (1976), care a beneficiat de o distribuţie de excepţie: Robert De Niro, Gerard Depardieu, Donald Sutherland, Burt Lancaster). La Luna (1979), filmat în Roma şi regiunea sa natală din Italia, Emilia-Romagna, aduce în prim plan problema drogurilor şi a incestului. La tragedia di un uomo ridiculo (1981), cu Ugo Tognazzi şi Laura Morante, spune povestea patronului unui industriaş falit din Italia al cărui fiu este răpit şi care încearcă să folosească banii pentru răscumpărarea fiului său pentru a-şi repune pe picioare afacerea.

În 1987 apare The Last Emperor, un film biografic despre Aisin-Gioro Puyi, ultimul împărat al Chinei. Un an mai tîrziu, pelicula cîştigă toate cele nouă premii Oscar la care este nominalizată: cel mai bun regizor, imagine, costume, muzică, montaj, sunet, scenariu etc. Plus opt nominalizări şi trei premii BAFTA, un Cesar pentru „Cel mai bun film străin”, trei Globuri de Aur, un Grammy şi multe alte premii. The Last Emperor a fost în acelaşi timp primul lungmetraj a cărui echipă a primit aprobarea din partea autorităţilor Republicii Populare Chineze de a filma în Oraşul Interzis.

În 2007 Bertolucci primeşte Leul de Aur pentru întreaga activitate la Festivalul de Film de la Veneţia, iar în 2011 obţine Palme d’Or la Festivalul de Film de la Cannes. Anul acesta Bernardo Bertolucci va fi preşedintele Juriului la cea de-a 70-a ediţie a Festivalului de la Veneţia care va avea loc în septembrie, la exact 30 de ani după ediţia din 1983 a cărui preşedinte a fost tot el. În 1990 a fost preşedintele juriului la Festivalul de Film de la Cannes.

Bernardo Bertolucci se numără printre semnatarii apelului către autorităţile elveţiene de a-l elibera pe regizorul Roman Polanski, care se afla reţinut în aşteptarea procedurilor de extrădare în Statele Unite.

După anul 2003 (The Dreamers), Bertolucci trece printr-o perioadă destul de grea din punct de vedere al sănătăţii. Nişte dureri mari în zona spatelui îl fac să treacă printr-un şir de operaţii chirurgicale. Ultima dintre acestea se dovedeşte a fi un eşec, iar regizorul se vede nevoit să se deplaseze numai cu ajutorul unui scaun cu rotile. Timp de nouă ani nu se mai implică în proiecte mari cinematografice. Io e te (2012) este primul film care atestă decizia lui Bertolucci de a-şi continua totuşi activitatea regizorală.

Io e te sinopsis

Lorenzo (Jacopo Olmo Antinori) este un adolescent în vîrstă de 14 ani singuratic şi introvertit care are dificultăţi în a se relaţiona cu părinţii săi şi cu toţi ceilalţi, în general. El se hotărăşte să scape pentru cîteva zile de cicăleala mamei, de şedinţele la psiholog şi de toate celelalte „formalităţi” lumeşti la care este supus şi să-şi ia o mică vacanţă numai pentru el. Pentru asta renunţă în ultimul moment la o tabără de schi pentru a se ascunde în pivniţa dezafectată a clădirii în care locuieşte împreună cu o colonie de furnici, cîteva cărţi, muzica preferată (Cure, Muse, Arcade Fire).

Perioada de izolare îi este întreruptă însă pe neaşteptate de apariţia surorii sale vitrege (Tea Falco). În vîrstă de 25 de ani, tînăra invadează refugiul micului introvertit cu altfel de probleme, cum ar fi dependenţa de droguri sau lipsa banilor şi a unui cămin. Coabitarea cu sora sa mai mare şi confruntarea cu alt gen de probleme şi emoţii îl face pe Lorenzo să se maturizeze forţat şi să vadă lumea cu alţi ochi.

Asociaţia Culturală Macondo

Înfiinţată în 2007, Asociaţia Culturală Macondo deţine o experienţă considerabilă în dezvoltarea de proiecte în domeniul cultural, cu precădere în cel cinematografic, de la managementul unei săli de cinema până la dezvoltarea de evenimente cinefile şi promovarea lor.

Ca distribuitor de filme, Asociaţia a adus în România filme independente de succes pe plan internaţional precum recentul Hannah Arendt (de Margarethe von Trotta), Submarino (în regia lui Thomas Vinterberg), Incendii (regia Denis Villeneuve) şi altele.

Tot Asociaţia Culturală Macondo este cea care a lansat în România şi conceptul de Slow Food, fiind fideli acestei filosofii: viaţa nu trebuie „grabită” în niciun fel.

Parteneri media

Radio Guerrilla, Ziare.com, Cinemarx, Cafe Gradiva, Cooperativa Urbana, Money.ro, Orasul meu, Tabu, Unica, La Un Ceai, Sub25, Hotnews, TVR2, Teenpress, Cărtureşti, Femina.

Eu şi tu pe Facebook

https://www.facebook.com/Eu.si.tu.film

Eu şi tu online

Io e te – trailer HD
Io e te – traier subtitrat în engleză
Asociaţia Culturală Macondo – site oficial