Fotografia de mai sus reprezintă o violonistă cântând pe scena Casei de Cultură a oraşului Roznov din judeţul Neamţ. Pe scena a ceea ce a mai rămas din Casa de Cultură, de fapt, după ce aceasta a fost demolată, la indicaţiile autorităţilor locale, pe data de 5 iulie 2013.

Pe Sara Stroici o ştiu de pe vremea când copilăream împreună, amândurora atârnându-ne viorile de gât în drum spre lecţiile de muzică pe care le urmam. Sara a rămas cu vioara, eu am abandonat-o. Talentul ei, pe de-o parte moştenit (ambii părinţi sunt profesori de muzică, iar tatăl ei, Adrian Stroici, un veritabil pianist şi compozitor), pe de-o parte dobândit, a ajuns să fie fructificat în virtuozitatea tehnică şi expresivitatea interpretativă cu care artista reuşeşte să ajungă la public.

De numeroasele concursuri internaţionale la care participase Sara Stroici şi de importantele premii obţinute luasem cunoştinţă. Însă ceea ce mi-a atras atenţia în mod deosebit a fost un recent proiect iniţiat de artistul Vali Pricope şi realizat împreună cu Sara. Un protest-manifest valoros şi necesar societăţii româneşti în care tot mai multe clădiri constituind vestigii culturale ajung să fie demolate în favoarea unor interese personale ale unor oameni cu putere.

Am fost curioasă să aflu ce anume a determinat-o pe artistă să participe la un astfel de proiect şi care este părerea ei în legătură cu acţiunile de protest ale unor artişti pentru cauze socio-culturale.

Ce crezi că te-a determinat să iniţiezi şi să participi la acest proiect?

Iniţiatorul proiectului este Vali Pricope, un tânăr care are pe suflet de ceva timp problema distrugerii în masă a Caselor de Cultură din România. Trecând pe lângă ruinele Casei de Cultură din Roznov, a imaginat ceea ce mai târziu avea să se concretizeze în proiectul Ultimul Concert, proiect în care m-a inclus şi pe mine.Ce am făcut mai exact? Ce fac mereu: am concertat. Numai că am făcut-o într-un spaţiu neobişnuit şi… fără public. Am filmat un videoclip cu piesa Meditaţie în locul unde cândva era scena Casei de cultură. De asemenea, am facut şi o şedinţă foto pentru a creiona nişte articole în presa scrisă. A fost un pic sinistru pentru mine… eram îmbrăcată în rochia mea de concert preferată, totul era pregătit ca pentru un spectacol, auditoriul însă lipsea. Totuşi, nişte persoane care erau în trecere s-au oprit să asculte. Mi-au zis ca le-a plăcut şi că aşa şi-au mai amintit de vremea în care acolo încă se mai auzea muzică, mai era un teatru… Mi-aş dori să fac mai mult, mi-aş dori să pot contribui la salvarea Caselor de Cultură din România care nu sunt departe de a împărtăşi aceeaşi soartă cu cea din Roznov.

Ce părere ai despre acţiunile de protest ale unor artişti pentru cauze socio-culturale (cum a fost şi cazul proiectului în care ai fost tu implicată)? Crezi că au impact în societate? De ce?

Proiectul Ultimul concert este o acţiune de protest ce doreşte să atragă atenţia celor care sunt în măsură să facă ceva pentru a salva, pentru a proteja cultura românească. Cred că orice om cu adevarat artist (adică cel ce iubeşte ceea ce face, iubeşte oamenii şi pentru ei îşi perfecţionează arta) se va implica într-o acţiune de salvare a culturii româneşti. Poate că proiectul nostru un va avea un impact revoluţionar asupra întregii Românii, însă cred că dacă mai mulţi artişti s-ar alia într-o astfel de acţiune, rezultatele ar fi vizibile. Eu sper, totuşi, ca printre acei puţini cetăţeni care sunt sensibilizaţi de acţiunea noastră, să se numere şi oameni… şi acei oameni să fie cei care au suficientă putere să mai schimbe ceva în bine!

Mai jos ascultaţi lucrarea Meditaţie compusă de Adrian Stroici (la pian), tatăl Sarei Stroici, lucrare interpretată de artistă pe ruinele Casei de Cultură din Roznov, Neamţ.

Fotografii ale proiectului Ultimul concert – un proiect de salvare a Caselor de Cultură din România. Realizatori: Vali Pricope şi Sara Stroici.

Alexa Plescan este psiholog.

DE ACELASI AUTOR

Toate articolele acestui autor