Spiritele încinse de Bernardo Bertolucci

Jacopo Olmo Antinori, Bernardo Bertolucci şi Tea Falco pe covorul roşu al Festivalului de la Cannes 2012

În 50 de ani de carieră a reuşit să încingă spiritele publicului său şi să stârnească discuţii aprinse. Scandalurile de după lansările filmelor lui, subiectele pe care le-a ales şi felul în care le-a adus pe ecrane l-au transformat într-unul dintre cei mai controversate personaje ale industriei cinematografice italiene.

Primele filme, realizate alături de un alt regizor şi scriitor celebru, Pier Paolo Pasolini, aparţin unei perioade de recesiune în cinematografia italiană, în care producătorii autohtoni erau forţaţi să lucreze în coproducţie cu alte naţionalităţi. Încă de atunci Bertolucci şi-a declarat preferinţa pentru politica de stânga şi nu a ezitat să o exprime în filmele lui (Conformistul, 1900), devenind unul dintre cei mai nonconformişti regizori ai vremii lui.

Cu Ultimul tango la Paris el a provocat un scandal enorm în anii ’70, legat de exploatarea femeilor. Jeanne (Maria Schneider) şi Paul (Marlon Brando) au interpretat o secvenţă de viol despre care niciunul dintre ei nu a fost anunţat în prealabil. Pentru Maria Schenider, experienţa emoţională trăită atunci a devastat-o pe viaţă şi au făcut-o să lupte pentru drepturile femeilor din întreaga lume.

Last Tango in Paris a fost cenzurat multă vreme în Italia, pelicula confiscată de autorităţi, iar toate copiile sale distruse. Un tribunal a dat o sentinţă prin care lui Bertolucci era condamnat patru luni la închisoare cu suspendare şi i se retrăgeau drepturile civile pe o perioadă de cinci ani. După dispariţia cenzurii, filmul a reapărut – Bertolucci reuşise să ascundă o copie – şi a fost proiectat din nou, e drept, într-o variantă uşor editată.

Bertolucci are o preferinţă aparte pentru trio-urile conjugale, aşa cum o demonstrează multe din filmele sale. Pe lângă Ultimul tango la Paris, o astfel de structură se regăseşte şi în Novecento sau în Visătorii şi se scade la doar două personaje în cel mai recent film al lui.

Personajele cele mai tinere însă apar în ultimele două, realizate la 9 ani distanţă unul de celălalt, de către Bertolucci. În Visătorii, Isabelle (Eva Green) şi Theo (Louis Garrel) sunt fraţi, dar au o relaţie atât de intimă şi de ciudată încât îl bulversează pe Matthew (Michaell Pitt), noul lor prieten, student american venit la studiu la Paris într-o perioadă care se suprapune revoltelor iubitorilor de film provocate de concedierea lui Henri Langlois de la Cinemateca franceză, care prefaţează marile revolte din ’68.

În Io e Te, Lorenzo (Jacopo Olmo Antinori) şi Olivia (Tea Falco) sunt tot fraţi, dar, în loc să fie apropiaţi, ei învaţă să se regăsească în acest film despre pierderea inocenţei din adolescenţele lor complicate. Aici nu există un trio, ci doar doi tineri care încearcă să supravieţuiească împreună. Filmul, văzut deja în festivaluri la Cannes, San Francisco, Rotterdam, Dubai şi în Italia, ajunge şi în România din 6 septembrie.

Io e te sinopsis

Lorenzo (Jacopo Olmo Antinori) este un adolescent în vîrstă de 14 ani singuratic şi introvertit care are dificultăţi în a se relaţiona cu părinţii săi şi cu toţi ceilalţi, în general. El se hotărăşte să scape pentru cîteva zile de cicăleala mamei, de şedinţele la psiholog şi de toate celelalte „formalităţi” lumeşti la care este supus şi să-şi ia o mică vacanţă numai pentru el. Pentru asta renunţă în ultimul moment la o tabără de schi pentru a se ascunde în pivniţa dezafectată a clădirii în care locuieşte împreună cu o colonie de furnici, cîteva cărţi, muzica preferată (Cure, Muse, Arcade Fire).

Perioada de izolare îi este întreruptă însă pe neaşteptate de apariţia surorii sale vitrege (Tea Falco). În vîrstă de 25 de ani, tînăra invadează refugiul micului introvertit cu altfel de probleme, cum ar fi dependenţa de droguri sau lipsa banilor şi a unui cămin. Coabitarea cu sora sa mai mare şi confruntarea cu alt gen de probleme şi emoţii îl face pe Lorenzo să se maturizeze forţat şi să vadă lumea cu alţi ochi.

Asociaţia Culturală Macondo

Înfiinţată în 2007, Asociaţia Culturală Macondo deţine o experienţă considerabilă în dezvoltarea de proiecte în domeniul cultural, cu precădere în cel cinematografic, de la managementul unei săli de cinema până la dezvoltarea de evenimente cinefile şi promovarea lor.

Ca distribuitor de filme, Asociaţia a adus în România filme independente de succes pe plan internaţional precum recentul Hannah Arendt (de Margarethe von Trotta), Submarino (în regia lui Thomas Vinterberg), Incendii (regia Denis Villeneuve) şi altele.

Tot Asociaţia Culturală Macondo este cea care a lansat în România şi conceptul de Slow Food, fiind fideli acestei filosofii: viaţa nu trebuie „grabită” în niciun fel.

Parteneri media

Radio Guerrilla, Ziare.com, Cinemarx, Cafe Gradiva, Cooperativa Urbana, Money.ro, Orasul meu, Tabu, Unica, La Un Ceai, Sub25, Hotnews, TVR2, Teenpress, Cărtureşti, Femina.

Eu şi tu pe Facebook

https://www.facebook.com/Eu.si.tu.film

Eu şi tu online

Io e te – trailer HD
Io e te – traier subtitrat în engleză
Asociaţia Culturală Macondo – site oficial

www.cafegradiva.ro