Budişti sau monoteişti?

Bătrâneţea ne împinge în mod fatal către anumite concluzii. Nu ar trebui să le tragem; dacă suntem poate (forțați de împrejurări) să fim mai cuminți, în nici un caz nu suntem mai înțelepți. Ridicol este bătrânul care ridică o astfel de pretenție! Dar tentația este mare, aproape de neînlăturat, să tragem o concluzie, finală.

Pentru unii, eforturile s-au dovedit inutile, viața revine cu același tentații netrebnice, oamenii nu învață, greșelile, istoria în genere, se repetă. Ar trebuie să adoptăm doctrina budistă: totul este iluzie… totul este neliniște, aspirație nedesăvârşită, neclară nouă. Ar trebui să obținem o stare de indiferență pentru a ieși din cursa asta fără șanse. Chiar conştiința, afirmă Buddha în Spusele sale, sezisează doar pieritorul, este o iluzie. Aceste considerații filosofico-religioase se aplică pentru omul vârstnic la o mulțime de lucruri pe care le-a întreprins în viață… și care s-au dovedit inutile. Atitudinea amarnică nu este proprie doar celor care au ratat, ci și celor care au reușit, căci ce este reușita, la urma urmelor, față de complexitatea care rămâne în urma acțiunii noastre și față de ambiții…

Putem însă recupera existența. Viața este valoare în sine, unică. Tot ce am trăit este recuperabil. Gândul că lumea va continua să existe și după dispariția noastră poate avea o imensă putere consolatoare, ca și norocul de-a lăsa o matrice genetică (ADN). Ceea ce s-a întâmplat, este, într-un anume fel, etern. Chiar dacă Eterna întoarcere a Aceluiași, întrevăzută de pitagoreici și de Fr. Nietzsche, este un mit, faptul că un eveniment a avut loc lasă o amprentă indelebilă. Cu atât mai mult o existență umană. Religiile Cărții împărtășesc această credință.

Danilo Kis a lansat ipoteza că toate faptele petrecute, chiar cele mai insignifiante (de pildă întâlnirea a doi oameni într-un tren, care nu se vor mai revedea), se înscriu într-un registru. Este Enciclopedia morţilor. Tind să cred că nu este o ficțiune literară, ci expresia figurată a unui mare adevăr.

În disputa dintre budiști și monoteiști eu optez pentru ultimii.