Psihanaliză şi psihanaliză aplicată, la aniversarea a 10 ani de AIPsA

Dragi prieteni şi psihanalişti culturali,

Astăzi Asociaţia Interdisciplinară de Psihanaliză Aplicată (AIPsA) împlineşte 10 ani de existenţă.

În urmă cu un deceniu, la 14 octombrie 2003, un grup de prieteni şi de viitori prieteni se întâlneau în strada Lister nr. 10 pentru a forma o comunitate de interese şi discuţii psihanalitice.

Era o idee, o necesitate sau o nevoie personală care plutea cumva în aer. (În contextul mai general în care şi Societatea Română de Psihanaliză făcuse un pas înainte, devenind Study Group al IPA, iar forma de încadrare ca „membri asociaţi” era revolută. Unii foşti membri asociaţi se puteau deci regrupa, eventual, într-o nouă formă de asociere).

Personal, gândeam acest proiect al unei asociaţii de psihanaliză aplicată sau culturală de vreo doi ani. În seara zilei de 14 octombrie 2003 intenţia şi visul au devenit realitate: a avut loc prima şedinţă AIPsA, sa-i spunem şedinţa fondatoare.

La cea de a doua şedinţă am adoptat un fel de program teoretic al grupului, respectiv un articol pe care l-am scris în acest scop, încercând să definesc ce se înţelege prin „psihanaliză aplicată”. Un lucru simplu, în aparenţă; în fapt, cel puţin după părerea mea, psihanaliza aplicată e o noţiune mai largă şi mai surprinzătoare decât s-ar părea la prima vedere. 

Acest articol, intitulat „Psihanaliză şi psihanaliză aplicată”, îl re-public astăzi în reţeaua Psihoo – care e un proiect foarte nou şi, sper, foarte util din câteva importante puncte de vedere. El exprimă un punct de vedere nuanţat despre psihanaliza aplicată, valabil, în ceea ce mă priveşte, şi astăzi. (La Psihoo vă puteţi ţine totodată la curent cu noutăţile AIPsA aderând la grupul omonim creat în acest scop).

S-a ales tot atunci şi un Consiliu Director (cum se numea oficial), cu subsemnatul – preşedinte, Viviana Muşa – vicepreşedinte, Simona Reghintovschi – secretar şi Paula Botea – trezorier. Printre membrii fondatori ai acelor iniţiale şedinţe, relativ restrânse, se mai numărau Georgiana Brănişteanu, Dan Niculescu – şi alţii, pe care îi rog să se „re-semneze” sub aceste rânduri, cu impresii şi evocări. Am realizat şi un site, şi o primă revistă a grupului, Arhiva AIPsA, înlocuită, din ianuarie 2007, la o altă scară, de Cafe Gradiva.

Au urmat zeci şi zeci de şedinţe de interpretare (probabil către 200; poate că le voi reface cândva evidenţa), despre opere şi teme dintre cele mai diverse: literare şi cinematografice (cu precădere), de artă plastică, fotografie, teatru, arhitectură, filosofie politică şi critică culturală şi a mentalităţilor, istorie, mitologie, psihopatologia cotidianului şi multe altele, la care au participat, în afară de membrii AIPsA (care, de-a lungul timpului, cred că au fost câteva zeci), studenţi, scriitori, critici literari, de teatru şi de film, actori şi regizori de teatru şi film, arhitecţi, filosofi, mari oameni de cultură etc. – şi, bineînţeles, psihanalişti, români şi străini. Grupuri numeroase de prieteni, aflate în plină mişcare şi schimbare, ne-au însoţit de-a lungul anilor, în şedinţe (şi în post-şedinţe!) şi au făcut ca discuţiile noastre să fie foarte interesante şi animate. Pe lângă şedinţele obişnuite, AIPsA a organizat şi colocvii, conferinţe, tabere etc.

La început, şedinţele de interpretare (ori, mai rar, administrative), erau bilunare şi aveau loc în zile de marţi. Ulterior, au fost mutate joia, pentru ca în prezent, deja de câţiva ani, acestea să se desfăşoare sâmbăta, dat fiind că unii dintre membrii Asociaţiei au devenit între timp psihanalişti şi au agenda obişnuită încărcată cu pacienţi.

Îi rog pe – deja nu puţinii – membri ai Asociaţiei Interdisciplinare de Psihanaliză Aplicată, dintr-un moment sau altul al istoriei asociaţiei noastre, să ia cuvântul aici, dacă li se pare oportun şi inspirat. Cred că puţină anamneză colectivă ar fi binevenită – şi chiar plăcută!

Citiţi aici articolul „Psihanaliză şi psihanaliză aplicată”